Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » INTERVIU » 20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA ILEANA VLĂDUȘEL, TIMIȘOARA

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA ILEANA VLĂDUȘEL, TIMIȘOARA

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA ILEANA VLĂDUȘEL, TIMIȘOARA


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
IV: M-am născut în Râmnicu Vâlcea și cele mai frumoase amintiri le am din perioada copilăriei petrecută alături de bunica, într-un sat înconjurat de dealuri verzi și de păduri bogate în care evadam să visez la personajele poveștilor mele. Am absolvit liceul și facultatea de contabilitate și am master în audit. Dar lumea cifrelor nu a reușit să mă țină departe de lumea cuvintelor. Ele îmi sunt împlinirea și bucuria sufletului. Aș putea spune că sunt o persoană cu mintea ancorată în realitate, al cărei suflet este inundat de emoție. În prezent locuiesc în Timișoara alături de copii și de nepoți. Activitatea mea de zi cu zi e sursă de inspirație pentru ceea ce scriu, iubesc mult animalele și oamenii de care mă ocup pe cât îmi permite timpul liber și acest fapt îmi menține trează flacăra cuvântului. O să mă opresc aici din caracterizare, îmi plac cuvintele dar nu când vorbesc despre mine.


SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
IV: Pașii pe drumul cuvintelor mi-au fost îndrumați de bunica, prin poveștile și doinele ei. Sunt încă ancorată în lumea aceea minunată în care imaginația îmi pictează pe inimă zâmbete după zâmbete, emoție după emoție. Cu siguranță există în mine un talent nativ completat cu o lectură asiduă. Cititul a fost plăcerea ce nu m-a părăsit niciodată. În ce privește scrisul, am început cu litere imaginare, inventând povești, am continuat cu un jurnal așa cum probabil au făcut-o mulți adolescenți și am continuat cu tot felul de scrieri, în versuri și proză, pe care le-am ținut ascunse de ochi străini, datorită timidității excesive ce mă caracterizează și dezavantajează, aș spune. Am început să public destul de târziu dar până la urmă, în viață, totul are un timp prestabilit de univers sau de îngeri pentru a ieși la lumină.


SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
IV: Debutul literar…. Am început să scriu efectiv pe hârtie încă din anii adolescenței dar nu am avut curaj să public. Citeam mult iar în pauze visam la o carte despre copilăria mea și despre oamenii minunați care mi-au fost aproape. Sunt convinsă că mulți au avut vise asemănătoare cu ale mele, doar că eu nu am renunțat să visez. Sau poate ele, cuvintele, nu au vrut să renunțe la mine. Oricum, am publicat prima poezie în revista liceului. Să-mi văd poezia publicată, la momentul acela, a fost magic. Trecând peste publicații în reviste și cenacluri literare, adevăratul debut a fost cartea de poezii publicată la editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila, în anul 2018.


SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
IV: Este adevărat că pentru a scrie ai nevoie de liniște. În ce mă privește, nu mă simt nicidecum singură când scriu, ele personajele, îmi devin prietene bune. Versurile, atunci când le simt și când le pun pe hârtie, nu-mi lasă niciun loc gol, emoția care mă încearcă la masa de scris, nu mai lasă loc pentru altceva sau pentru altcineva lângă mine. Poate că a scrie e un mod puțin egoist de a trăi, pentru că nu vrei pe altcineva lângă tine, cuvintele dacă sunt, îți sunt de ajuns. Cel puțin în ceea ce mă privește. Când scriu, mă teleportez cu mintea și cu sufletul într-o altă lume. Cum scrisul e o formă de spovedanie, ai nevoie de liniște pentru ea.


SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
IV: Prima carte publicată a fost una de poezii și a fost totul destul de în grabă. Bunica mea avea o vârstă înaintată și mi-am dorit să-i fac o bucurie. Am fost emoționată și m-am simțit împlinită să știu că i-am putut face ei acest dar. Zâmbetul, încrederea, cuvintele pe care mi le-a adresat, au fost pentru mine mai importante decât orice medalii sau diplome primite ulterior.


SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
IV: Pentru că eu scriu la comanda emoțiilor, nu am un loc anume. Scriu în timp ce merg, la rând la magazin, scriu în pat trezită de un anume sentiment, pe scaun la birou, în timpul unei ședințe… Transcriu apoi totul pe pagina personală destinată special pentru a arhiva toate aceste emoții.


SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
IV: Până în acest moment am publicat 4 cărți de poezie și 2 cărți de proză scurtă. Acestea sunt volume proprii. În afara acestora, am mai publicat poezie și proză și în mai multe antologii.
Ca titluri, acestea sunt:
Poezii, ed. 1, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2018 – poezie
Casa cu îngeri, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2019- poezie
Vajnicul lăcustă, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2019 – poezie
Emoții în cuvinte, Editura Ștef, Iași, 2020 – poezie
Aventuri cu IO și Ma – Povești pentru copii isteți, Editura Siono, București, 2021
Fragmente de viață, volum de proză scurtă, editura Siono, București, 2022
Voi menționa mai jos câteva nume de antologii înc are am publicat :
Antologia de proză scurtă- „Nuanțe de piper și ciocolată”, Editura Siono, 2020, „Vis cu Nichita”- ed. Apollon România, 2020, „Milenarium”-Dicționarul Enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea, volumul II,ed.2021-coordonator Gheorghe A Stroia, Antologia de proză scurtă “Șotron pe zăpadă- Rânduri pentru iarnă”, Editura Siono-2021,


SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
IV: Pentru mine scrisul nu este o meserie, este mai degrabă o eliberare a emoțiilor. Nu scriu pentru bani, scriu pentru bucuria celor ce încă mai citesc. Știu că mulți se regăsesc în rândurile mele și asta îmi aduce mulțumire sufletească. Le mulțumesc mult prin intermediul acestui interviu, acelor cititori ce au ținut să-mi transmită bucuria și emoția de care au avut parte citindu-mă! Știu că sunt totuși scriitori care își câștigă existența din scris și nu pot decât să-i felicit. Totuși, din câte știu, puțini sunt fericiții care o pot face. În afară de scris, când am ocazia, le citesc copiilor povești. Am avut, de exemplu, anul acesta, bucuria și onoarea să fiu invitată la câteva grădinițe și școli în cadrul programului național de încurajare a lecturii, Citește-mi 100 de povești. A fost o experiență minunată pe care sper să o repet curând. Când am ocazia, strâng cărți pe care le donez apoi bibliotecilor școlare, în special celor de la sate. Mă bucur să văd că încă există interes pentru lectură.


SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
IV: Am colaborat foarte bine cu editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila, cu editura Ștef din Iași iar în prezent colaborez cu editura Siono, unde așa cum am menționat mai sus, am publicat ultimele două volume de proză și am colaborat cu câte o proză scurtă în cele două antologii. Siono este o editură la început de drum dar are o echipă tânără, talentată și care se implică mult în procesul de promovarea al autorilor și al cărților.


SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
IV: Am participat la puține evenimente literare, din păcate timpul nu-mi permite să o fac foarte des deși mi-aș dori. Până în prezent nu sunt membră în niciuna dintre asociații sau uniuni de creație.


SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
IV: Cred că se scrie mai mult decât se citește dar piață de desfacere există. Publicul meu nu e încorsetat de vârstă, poveștile se adresează atât copiilor cât și adulților iar pentru poezie va exista mereu un loc și un timp în sufletele cititorilor. Observ acest fapt din interacțiunile de pe paginile de socializare, unde cititorii nu ezită să-și lase părerea.


SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
IV: Cărțile mele se pot găsi fizic, în librăriile din Timișoara și din țară, las aici doar câteva nume – Esotera, La două bufnițe, Cărturești, Eminescu, dar și în cele online ca Siono, Libris, Cărturești, Emag, etc. În plus, cum sunt destul de activă online, cititorii mă pot regăsi pe pagina personală precum și în grupurile literare din care fac parte.


SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
IV: Pentru mine este, cu siguranță! Mă simt împlinită, mă simt mai bogată cu toate acele personaje inventate, creionate, sau emoțiile dăruite prin vers. Sau la finalul unei capitol când recitesc și îi deslușesc deja personajului trăsăturile de caracter. De fiecare dată emoțiile îmi dictează drumul ales – poezie sau proză. Aleg să nu mă opun, mă las purtată de ele urmând ca la final să decid soarta acelor cuvinte – le dăruiesc timpului sau coșului de gunoi.


SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
IV: Foarte rar scriu poezii după o temă aleasă. În proporție de 99% cuvintele, emoțiile, personajele, mă aleg. Se întâmplă să mă trezesc noaptea cu o poezie întreagă bătându-mi în piept să o aștern pe hârtie. Se mai întâmplă ca la un foșnet de frunză, un zvon venind de departe, o atingere, o privire, să-mi pună în palme cuvintele. Cu personajele poveștilor, la fel. O amintire se ivește în minte și-mi cere să-i dau viață. Un personaj imaginar sau real, printr-un cuvânt sau o emoție lăsată în mine, îmi cere să-i deschid drum spre lumea cititorilor. Îmi cere imperios, nu mă pot opune.


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
IV: De multe ori am vrut să renunț pentru că emoțiile sunt foarte puternice, mai ales când scriu poezie. Dar am înțeles că nu e alegerea mea pentru că nu scriu la comandă. Când emoția cuvintelor îmi cuprinde inima și gândurile, nu mă pot opune. Nu-mi mai găsesc liniștea până când nu aștern pe hârtie ceea ce trăiește în interiorul meu. Din păcate pentru cei care scriu, mai ales poezie, orice cuvânt poate răni, este nevoie de tărie să mergi mai departe pe acest drum. Din fericire, odată cu vârsta vine și înțelepciunea iar rănile se închid. Sigur că ajută și lecțiile învățate…


SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
IV: Bineînțeles! Sunt mulți autori contemporani ale căror scrieri merită să facă parte din programa școlară. În biblioteca mea și-au aflat deja locul meritat. Cred că editurile, asociațiile și uniunile literare, ar trebui să facă mai mult în acest scop.


SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
IV: Lectură, cât mai multă lectură, perseverență, cât mai multă perseverență. Să evite neîncrederea celorlalți, dar să-și fie critici cinstiți, să nu renunțe atâta timp cât simt că au cuvintele în ei. Să înainteze cu tenacitate și răbdare, să scrie fie chiar și pe paginile de socializare, pentru a fi citiți și astfel cunoscuți, să caute edituri bune atunci când simt că manuscrisele sunt pregătite pentru viață.


SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
IV: Pentru viitorul apropiat pregătesc o continuare a aventurilor lui Io și Ma, și am în lucru un manuscris în care vorbesc despre rădăcini, împletind istoria cu prezentul. În plus, mă apropii de final cu un volum de poezii pe care în curând îl voi preda editurii.


SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
IV: Nu pot să spun neapărat că m-a afectat, mai degrabă m-a împins de la spate, mi-a dat un imbold să nu mai amân. Am trecut destul de greu peste simptomele covid, fapt ce m-a făcut să grăbesc lucrurile. Astfel, imediat după pandemie am publicat la editura Siono, cartea ”Aventuri cu Io și Ma.”, carte a cărei sursă de inspirație sunt cei doi nepoței ai mei. De asemenea, în poezie, războiul din Ucraina mi-a fost o bună sursă de inspirație . Emoțiile își culeg cuvintele din tot ce este în jurul nostru. Tristețea și drama acestei lumi nu ar trebui lăsată nescrisă. Poate într-o zi cuvintele vor deveni destul de puternice încât să ridice scuturi anti război, anti sărăcie, anti orice face rău acestei lumi. Doar, nu-i așa, cuvântul e arma celui care scrie. Fiecare trebuie, nu, nu trebuie, e obligat, să-și aducă contribuția pentru o existență demnă. Altfel, care mai este rostul nostru pe pământ…?
Cred că am primit șansa de a face bine cu ajutorul cuvintelor, de a trata rănile celor din jurul nostru și pe ale noastre, bineînțeles!

SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
IV: Le mulțumesc în primul rând acelora care îmi sunt alături. Apoi le doresc tuturor, să nu renunțe la lectură, cărțile îmbogățesc și mintea și sufletul. Dacă îmi este permis, le recomand și cărțile mele, cea pentru copii „Aventuri cu Io și Ma” le va aduce cu siguranță zâmbetul pe buze și o să-i întoarcă în lumea copilăriei iar cartea ”Fragmente de viață”, un volum de proză scurtă, le va deschide noi perspective asupra vieții. Din păcate volumele de versuri nu mai sunt disponibile în momentul de față.


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.




Facebooktwitterby feather