De s-ar putea să fiu eu ploaia
Şi tu pământul privind către cer,
M-aş picura să-ţi sting văpaia,
Apoi am să te-alint şi am să sper
Numai o clipă să mai stea norul,
Să mă agăţ uşor de cerul tău,
Căci de-aş afla cum arată dorul,
Poate c-ar seca rău, sufletul meu.
Aş vrea să-ţi fiu regină a nopţii
Şi să-ţi miros a flori de portocal,
Să-ţi ning petale pe cerul vieţii,
Să sorbi iubirea din noul pocal.
De s-ar putea să-mi fii tu condeiul
Şi eu o cerneală de catifea,
Să-mi scrii poeme de-argint sub cerul
Pe care Eminul e-acum o stea.
Autor Urfet Sachir
by