Lumina stelelor nu este când este, este când nu e, gândind ca Eminescu. Așa-i și clipa, nici n-ai timp să o strigi că deja e alta. E mai scurtă trecerea ei prin viața ta decât rapiditatea de a o trăi. Multe se pot reconfigura într-o viață de om, numai clipa ce trece nu…!

Am scris o condică anticipativă la spectacolul grandios cum rar pot fi astfel galonate altele și-n candoarea adevărului celui mai pur în universul sonor muzical românesc și internațional. Azi este ziua în care am și expun argumentul întreg al celor spuse în cronica anterioară: momentele muzicale cu sublima Delia au fost o dulce vibrație a armoniilor muzicale și o splendoare vizuală răsfrântă luminos în oglinzile privirii, pe care trebuie, suntem obligați să ni le oferim și ni le și oferim dacă nu suntem robi triști ai propriei impuneri de a ne pedepsi inima cu o viață trăită foarte urât. Anii, zilele, clipele omului trebuie apărate de decadența interioară, cum altfel dacă nu dăruindu-ne frumuseți și trăind frumos.

Am fost la acest spectacol…! Dacă alte mijloace nu aș avea, de acum înainte m-aș duce și pe jos, până la capătul țării, ca să o revăd pe Delia și să-mi înfrumusețez clipele-mi cele la voia timpului pe care nu să-l biruim avem a ne hazarda absurd și inutil, ci a ne lua îndemnul de a trece frumos prin el, ca să nu treacă el urât prin noi…!

Minunată este Delia…! Minunat de talentată artistă, strălucitoare ca razele lunii fierăstruind noaptea din mijlocul florilor cerului. Minunat de frumoasă este Delia…! Are ochi frumoși ca stelele pământului, irișii albaștri, lăcuiți de soare și rouă în zori; sunt adânci ca cerul albastru, sunt luminoși ca un răzor încercuit de umbra pădurii. Are părul frumos ca floarea de salcie. Are fruntea albă ca potecile stelelor ce, înalte, urcă-n eternitate, scufundându-se-n cer. Are obraji ca floarea de bumbac rotunjit frumos de un bulgăr mic, diafan, trandafiriu…! Gura-i frumoasă ca-ntr-un mit romantic, înconjoară dinții albi și strălucitori ca porțelanul. Suplă, grațioasă ca o lebădă albă, mlădie ca raza de soare în unda râului…, veselă, grațioasă, sclipitor de inteligentă, generoasă, sentimentală…, Delia este o artistă ce te-ntoarce acasă, după spectacol, fericit, îmbogățit cu iubire de frumos, iubirea de cântec, de ea și de propria-ți viață, căci a iubi viața înseamnă a o trăi frumos, a ți-o estetiza însuți în primul rând prin frumusețea artei, a artei muzicale în cazul de față…!

Pe 8 mai (2026), Teatrul de Vară „Radu Beligan” din Bacău a fost dominionul de gală a muzicii. „Essence of Delia”, un concert muzical complex, cu muzică exaltantă, cuceritoare, a statuat axiologic un repertoriu de melodii live răpitor de plăcute, dar nu mai puțin vălurită de poleiala unei vizualități năvalnice, în candoarea unui torent multicolor, fulgerător, strălucitor, grandios, superb, fascinant…! Delia, în mijlocul a toate acestea este farmecul activ, viu, este dulcele sunet muzical universal și odiseea lui transfigurate în ființă umană cu soare în spirit și înger în ființă. În ființa și spiritul Deliei locuiește îngerul din înger…, iar cuvântul ce-o vorbește pe ea în cronicile noastre contemporane trebuie să îmbrace estetic, numai și numai adevărat și elogios cuvântul din cuvânt despre Delia…!

Pentru ea nu este loc în cancanul vreunei publicații aservite scrisului șerpuitor, strident, detractor…, pentru Delia este loc numai și numai în cronici ce vor rezista timpului și vor duce mai departe amintiri luminoase, minunat de frumoase, numai și numai frumoase. Locul din care vor pleca aceste amintiri spre depozitele scriptice ale viitorului sunt cronicile de spectacol cinstite, curate și expresive în frumusețe, căci cuprinsul lor cel dintâi a fost în inimile numeroșilor admiratori ai Deliei.

Însumi am plecat de la superbul spectacol al Deliei cu sufletul vindecat de o parte din umbrele adunate îndelung timp, căci drumul nimănui nu traversează viața numai și numai prin lumină. Am văzut în fața ochilor omul frumos, am vorbit cu el, l-am atins ca să văd dacă nu curentează și am văzut și din ce frumusețe a omului, ce superbitate a vocii, ce forță și valoare supremă a muzici se poate zidi și se zidește un spectacol de sublimitate a muzicii, de vis al muzicii, de iubire a muzicii, de speranță a muzicii, de muzică a muzicii, de poezie a poeziei muzicii…!

Am a mulțumi unor colaboratori ai mei de înainte și de viitor, impresari sau organizatori, cărora, spre identificare le  enunț mai jos numele: Tiberiu, Andreea, Constantin. Și mai am a-mi mulțumi însumi mie, pentru că l-am făcut fericit pe fiul meu de douăzeci de ani, Maximilian. El, ca aproape toți cei de vârsta lui, nu-și poate lua ochii de la Delia, nici nu poate nega sau ascunde lumina strălucitoare a ochilor săi când o privește pe artistă. Mare mulțumire, deci, pentru faptul că l-am putut aduce pe Maximilian față în față cu Delia, redându-i totodată posibilitatea de a schimba cu ea câteva cuvinte și de a efectua o amintire pentru acumulări dragi pe mai târziu…!

La spectacolul cu Delia, de la Bacău, pe 8 mai 2026, sala de spectacole a Teatrului de Vară „Radu Beligan” a fost o expoziție vie a vârstelor omului și afinităților afective ale noastre, căci cu toții suntem oameni și cu toții o iubim, într-o comuniune sufletească a vârstelor de la cel mai tânăr până la cel de mai sus pe scara gradată cu ani a vârstei.

Și eu, la anii mei nu puțini pe cât aș vrea, nu mulți pe câți mi-e teamă să am, încremenind în mine dragostea și energia de a trăi, o iubesc pe Delia, iar de aceea și eu mie am a-mi mulțumi pentru că mi-am făcut o zi frumoasă la spectacolul ei.

Dacă vârstele ar avea aripi nu ca să zboare omul, ca și cum ar avea de plecat undeva, ci ca să meargă cu ele, ca și cum ar mai rămâne mult timp acasă la el, neavând de plecat nicăieri…! Ce este vârsta înaintată?! Săgeata irezistibilă a temporalității condiției umane, curbată natural, latent și permanent întru transferarea treptată a direcției circulare a vieții dinspre clipa dintâi înspre ultima, ca premisă a momentului terminus al ocolului pământean de către fiecare dintre noi împrejurul sinelui. În categoria simplă de rezumat a vieții finite a oricărui om concluziile sunt două: frumos ai mai îmbătrânit și urât ai mai îmbătrânit…! Cu toții ne naștem spre a parcurge în fapt traseul îmbătrânirii fixat sfoară prin noi. Unii ne gândim la bătrânețe, alții suntem bătrâni, unii înțelegem și ne resemnăm cu bătrânețea, alții nu-i decifrăm taina firii și o repudiem, unii ne asumăm în comuniune fenomenul iminent al îmbătrânirii, alții luptăm cu forțe ca niște cornete de hârtie împotriva chiar a ideii de bătrân, unii trecem linia de sosire a bătrâneții, alții cădem învinși pe drum, fiecare când îi sosește vremea…!

Să iubim muzica frumos articulată pe un vârtej de aur al anilor prin care trecem nici nu știm cât de repede…! Să o iubim pe Delia. Să îi adorăm cântecele…! Aceasta-i calea de rezistență la urât, la singurătate, la descurajări, la tot greul asupra noastră de jos și de sus…!

(Aurel V. ZGHERAN)

by

Referinţă Bibliografică

Delia. Extazul muzicii, binele sufletesc pe care suntem obligați să ni-l dăruim/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 mai 2026