Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Delia. Primăvară bacăuană cu florile roz ale cireșilor…, cu florile spirituale ale muzicii

Delia. Primăvară bacăuană cu florile roz ale cireșilor…, cu florile spirituale ale muzicii

8 mai 2026, Bacău, Teatrul de vară „Radu Beligan”, știre sublimă, anticipativă: în pragul ieșirii din timp a primăverii, Delia aduce sărbătoarea la Bacău, o cunună înflorită cu melodii atât de vibrant glăsuite când florile cireșului de mai se vor înrozi ca de o festivitate a cireșelor la ureche, iar florile spirituale ale cântecului se vor catifela ca de o grație a muzicii…!

Artista interpretă de melodii ce cresc muzicii aripi, Delia Matache, nu doar are corporalitate ce extaziază atractivitatea prin frumuseţe şi superbitate umană, fără o reliefare cu tendinţe exterioare decenţei, dimpotrivă, armonios, frumos, subtil…, are și un glas ce împletește cântecului din șuvițe de argint scară de la inimă până la văzduh, de unde vulturul îl cuprinde-n aripi și-l urcă mai sus de văzduh.

Delia zidește cu farmecul ei eșafod celui ce calomniază frumusețea strivind sub tăișul privirii oarbe floarea de cicoare a ochilor ei, trandafirul alb al obrazului ei, clopoțeii de porțelan ai glasului ei, tandrețea surâsului ei, mătasea aurie a soarelui părului ei, fruntea-i acoperită de lumină ca sub o margaretă albă, suplețea unduirii mijlocului subțiat în inel, grația piciorului elastic în dansul de scenă ca tresărirea unei vergele în ochiul râului, cum doar frumoasele răpitor de zvelte au, privind cu ochi dulci mirifice tablouri ale lui Botticelli…!

La Bacău, pe 8 mai 2026, începând cu ora 19:30 va cânta cu Delia, netăgăduit va cânta cu Delia și publicul. Acel public, unul și același, dar mereu altul în înflăcărare sporită secundă cu secundă înaintea chiar a pasului timpului ce nu va putea ține cadența cu muzica Deliei și cu vuietul sălii de spectacole. La Bacău, pe 8 mai 2026 publicul va umple această sală de monumentală aspectare arhitecturală și mărime, până la ultimul loc din câte pot fi încăpute aici, de jos, dinspre scenă și până sus, la treptele de scară de la ieșire în Aleea Parcului Cancicov ce mărginește frumos, verde, plin de păsărele și de flori, locul unde pe 8 mai 2026 se va cânta înveselitor, se va cânta alinător, se va cânta vibrant, se va cânta de pe scenă la inimă și de la inimă la cer…!

Un public în armonie cu plăcut ziditorul iubirii de viață estetizată prin muzică – mirabilul cântec al Deliei – va cânta la Bacău și-și va dărui debordantul bine sufletesc în seara aceea de mai…! Ovalul de sus, adânc, înserat în umbre gălbioare ca floarea de salcie, va cânta…! Iarba verde crud ivită-n reavăn pământ ocru, stropit de clipirile florilor de sus, stelele, și-nmiresmat de stelele de jos, florile, va cânta…! Valul etern umbritor al frunții eternului supărat Bacovia, cel ce-a săpat coroană poetică în piatra supărării și plâns, precum Baudelaire în flori mucegăite, se va dizolva în ritmuri muzicale revărsate de pe scenă și din sala de spectacole a Teatrului de vară bacăuan. Vesel, înflăcărat de vesel și frumos, minunat de frumos, se va așterne în seara aceea bacăuană acoperământul sonor al muzicii, cu artista sublimă de pe scenă și cântecul ei, cu spectatorii bacăuani și cântecul lor într-un singur glas și într-o singură bucurie…!

Să nu vă găsiți de treabă ori de odihnit în seara lui 8 mai 2026, seară pentru împăturit spiritul cântecului în amintiri împietrite-n neclintite iubiri, seară și ea îmbrăcată spiritual ca de răcoarea îmbrățișării primăverii de către flori, de către păsărele, cântec și poem. Va fi o gală a muzicii la Bacău în seara aceea…!

            Să nu vă găsiți de lucru ori de stat pe gânduri în seara aceea. Găsiți-vă de bucurat inima, găsiți-vă de bucurat sufletul, găsiți-vă de bucurat privirea, găsiți-vă de bucurat auzirea. La Bacău, pe 8 mai 2026, Teatrul de vară „Radu Beligan” va fi gazdă frumoasă frumoasei sărbători a cântecului prefăcut iubire de Delia, frumoasă precum cântecul, iar cântecul frumos ca Delia însăși…!

             Artista cu păr de soare şi ochi de cer, Delia Matache e în stare să răpească gândul și să tulbure sufletul într-o singură clipă, cu două frumuseţi ale sale: vocea şi chipul! Dacă tinereţea te fierbe, o aţinteşti cu privirea, dacă tinereţea-i în urmă, iar în faţă pădurea ruginită aşteaptă din dumbrăvi căderea brumelor, o aţinteşti cu sufletul. Şi într-un fel şi în celălalt, interpreta Delia Matache te cucerește iremediabil.

Vrei să plângi, de ea să uiţi? Nu! Scăldată în lacrimile ochilor tăi, Delia e mai frumoasă ca orhideea luminată de stropi de apă. Râzi şi o uiţi? Nu! În scânteile voioşiei, Delia are braţele întinse neuitării! Să o iubeşti, atât a rămas! Să o iubeşti privind-o, să o iubeşti ascultându-i cântecul!

          Delia Matache e una din laudele şi frumuseţile scenei muzicii uşoare româneşti pe care, ca într-o cherhana de vapoare în care se descarcă prea mult bagaj, mişună puzderie de zişi artişti. Românul şi poezia, românul şi cântul, românul şi jocul au ajuns o reprezentare naţională ca vaporul şi containerul. Dar când este vorba despre muzica uşoară românească şi Delia Matache, este vorba despre glastră şi floare! Este vorba despre o artistă cuceritoare! Dalta, penelul şi struna nicicând nu s-ar uni mai fructuos la alcătuirea superbităţii feminine şi farmecelor artistice cum s-au concentrat în suită deplin armonioasă la Delia, pentru a exprima o limpede biruinţă a adevărului despre cum trebuie să arate pe scenă o artistă!

          Sălăşluiesc în bună comuniune la această artistă multe ce lipsesc altora… În familia sa, muzica era  deja întronată, din copilărie, mama fiindu-i cântăreață de muzică populară, iar fratele Eduard, și sora ei Oana, nefiind în mai mică afinitate cu mirajele muzicii. A urmat Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, iar apoi cursurile Conservatorului de Muzică din București, specializarea pian, în paralel studiind timp de cinci ani flautul. Mai departe nu este chip de a spune, căci trebuie pentru aceasta o carte întreagă, frumos făurită din cuvântul din cuvânt zidit de inimă.

  „Publicul era mult mai entuziasmat. La primele concerte eram foarte surprinsă că vine atâta lume, mai ales că eram o trupă la început. Mă miram că lumea reacționa bine, dar credeam că totul e o joacă”, spunea cândva Delia, referindu-se la debutul său muzical, cu o primă trupă a sa, pe scenă, în fața unui public transfigurat în ochii ei drept primul juriu exigent și determinant. Timpul adaugă şi şterge primele mărturii, după care urmează fie argumentul, fie dezicerea. În dreptul artistei Delia Matache s-au acumulat dovezi pe care nici măcar timpul nu le va putea invalida vreodată. Cu cât trece timpul, ele se adaugă, nu se uită. Adversarul frumosului este frumosul însuşi, iar Delia-i zi cu zi tot mai frumoasă. Corporal, spiritual, artistic! Dușmanul frumosului ei de azi este frumosul ei de mâine…!

            (Aurel V. ZGHERAN)

 

 

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.