Ea este sublimă doar în teorie, în viață-aplicată e-un amplu coșmar,
Din toți politrucii s-aleg doar o mie, ce n-au în glagorii o spiță măcar.
Votează toți proștii, și oligofrenii, ce-și vând conștiința pe-un litru de vin –
Le cântă prohodul și multe utrenii, iar țara, poporul, e plin de venin
Căci nu mai există în lumea aceasta, ca în România atâta popor,
Neștiind nici planeta, din pricina asta, li-i mintea-ncețată cum este un nor –
Votează cu mațul, votează cu cu mintea redusă de patimi la simplu organ,
Sunt mici precum lintea, din pricina asta, stârnesc câteodată chiar un uragan,
Iar țara sărmana, condusă-n genune, de toți politrucii aleși la toptan,
Își pierde averea, își pierde renume și-i tot mai săracă, în an după an,
Iar toți inamicii, profund jubilează, se fac că ne-ajută cu sfaturi și bani,
Dar ne-ndatorează și astfel creează prăpastii căscate în puntea de ani.
Ce-or face urmașii, ce-or face copiii, ce au moștenire un P.I.B. anual,
De plată spre dânșii ce-s frați ai stihiii, și pun încă-o dată de-un nou ritual,
În care declară pompos și angelic, că-s bune intenții ce au pentru noi,
Dar vezi că-mprumutul cu iz psihedelic, ne bagă profund, mai mult în noroi?
A fi democrat, cred eu, presupune, un minim decent de de glagorii în cap,
Căci altfel de e, generează-o ”minune” și toate-aberațiile nu mai încap
În inima țării, în cugetul ei, se cască prăpăstii ce nu-s de trecut –
Când doarme conștiința, lăsăm pe mișei, să ne încropescă-ntru somn așternut!
De-ar fi după mine, iar vot cenzitar, aș pune în țară și oameni cu cap,
Și-ar spune cuvântul, n-ar fi în zadar, iar democrația, n-ar fi handicap.
Ne naștem cu toții cu câte-n ”talant”, mai mare, mai mic, după Voia de Sus,
Dar eu cred c-ar fi infinit elegant, să și judecăm tot ce vrem a fi spus –
Iară locul în lume, să îl știm că-i corect și valoarea în sine să ne fie curată,
Și sigur, atunci n-ar mai fi vreun abject, ce fiind ilicit, „vinde” NAȚIA toată!
by