Copil fiind, vorbeau bătrânii de-acei boieri ce s-au gândit,
Cu trei sute de ani în urmă, lăcaș de cult de-au construit.
Îi ascultam cu luare-aminte, mă fascina povestea lor
Ce, din adâncurile vremii, venea spre noi, in viitor.
Și mintea-mi încerca să creadă că truda celor din trecut
Avea să fie scut in lupta urmașilor cu Belzebut
Căci timpu-n care mie Domnul mi-a dat bilet pentru Pământ
Era în era comunistă când se hulea ce era sfânt.
Nu înțelegeam prea multe – atunci, nici când în turlă mă urcam
Ca să privesc din înălțime pârâu – n care mă scăldam
Și fruntea mi-o lipeam de zidul ce primăvara se-ncălzea
Simteam cum, din adâncul vremii, o forță trupu-mi cuprindea.
Trecea prin secole puterea strămoșilor care-au durat
Biserică spre rugăciune pentru acei ce le-au urmat
Și cum Fecioara Maica Sfântă avea să fie-ocrotitoare,
După cutremure, lăcașul rămas a fost tot in picioare.
Trecu și vremea – n care ateii bisericile-au demolat,
Veni momentul conștiinței să se ridice din păcat
Și – așa – n biserica cea veche se-nalță astăzi rugăciune,
Când tot românul își dorește să vină vremuri și mai bune.
Jupanii frați Jipa si Lefter se bucură când văd din cer
Cum vin creștinii să se roage și milă de la Domnul cer
Iar când o mamă – și ține pruncul, s-asculte slujba, pe picioare,
Se umple locul de lumină chiar dac-afară nu e soare.
Lăcașu-n care suntem astăzi se înălța în anu-n care
Un Domnitor își pierdea capul pentru credința – i mult prea mare,
Înainte ca să moară, Brâncoveanu-și vedea fiii
Sub securea otomană cu călăii și spahii.
Azi cinstire să aducem celor ce-au facut jertfire,
Fie construind biserici ori trecând în nemurire.
Din adâncurile vremii, urcă către noi puterea
Celor ce-au trăit în Domnul și și – au înfruntat durerea.
Nov. 2014, Tricentenar, Biserica monument Buna Vestire, Parohia Vernești 2 , Buzău, România, Georgeta Tudor


