Și municipiul Tecuci este locul unde se întâmplă lucruri care merită scrijelite pe o piatră sau ceruite într-un fagure mare cât să-l ia lumina în brațele sale și să-l arate lumii întregi. Adevărat spun tuturor că în ziua de 5 octombrie 2023, de exemplu, binecuvântată zi pentru educație și premiantul Nobel pentru literatură, al acestui an, iubitorii de cuvânt mustind de esențe umplu sala de festivități a Casei de Cultură din oraș. Persoana numărul unu a acestei zile tecucene, iată, nu este primarul localității, deși este prezent domnul Lucian-Grigore Costin, ci scriitorul și jurnalistul Tănase Dănăilă. Este cel căruia, în lumina toamnei, îi stă bine înconjurat de tecuceni, gălățeni, lieșteni, corodeni și români din alte localități ale țării. Iar el, Tase, după cum i se spune, le pune în mână un rod, nu unul al toamnei calendaristice, arhicunoscutul măr sau strugure, ci unul al toamnei sale scriitoricești: un nou volum – „Aspirațiuni transparente”. Rostul acestei întâlniri. Cu un debut muzical deosebit: învățătorul cantautor Marin Oanea, amintind de Mihai Eminescu prin piesa „De-aș avea”, de oamenii de la catedră prin compoziția proprie „Doamnei învățătoare” și de iubire, cea mai frumoasă noțiune de predat și cel mai mai ziditor cuvânt din câte sunt: „Cum, fără iubire?”, compoziție proprie pe versuri de Stan M. Andrei.
După cum se știe, domnul sărbătorit este un om generos din fire. Dar ce trebuie menționat este faptul că ține să nu știrbească din această calitate. Ba îi asigură transparența, oricând și oriunde. Dovadă, nu o leapădă nici în fața colii de scris, nici atunci când se așază la scărmănatul cărților altora, fie prieteni sau ba. Nu știu ce fel de om este. Nici nu trage cu dinții, nici nu trage în gură, nici nu dă cu gura. Se arată a fi bun căutător de aur. Și-l găsește că doar cine nu caută nu găsește. Și-l privește cu uimirea firească a ochiului de critic, îl analizează, îl cântărește, e în stare să-l topească pentru a-i prinde puritatea și autenticitatea. Îl toarnă, apoi, în formele sale particulare – cuvintele omului cotrobăitor și descoperitor de fațete ale minunatei lumini artistice. Și când strălucirea arătatus-a în plinătătea sa, răsuflă ușurat și mulțumitor, în același timp recunoscător pentru fapta de căpătare în dar a cărții ce se vrea ziditoare de frumos într-o lume orientată spre un alt principiu: de ce frumos dacă se poate urât și dureros?
De fapt, autorul, călăuzit de ideea să nu lași să treacă o zi fără să vezi ceva frumos, a decis observarea esteticului și admirabilului, durate între două coperte. Nu și-a propus a judeca lumea, scriitorii, „a căuta umbre”, vorba domnului Petre Rău. Îi e suficientă lumina. Cu aceasta a brodat noua carte de critică, fie ea de întâmpinare numai. A mizat pe sentimentul de prietenie, suveica alergătoare de la dreapta la stânga și invers, de la o inimă la alta, vorba domnului Dănăilă, „am simțit inima prietenului și i-am pipăit-o”.
În spovedania de la activitatea de lansare a volumului, face o mărturisire: „Am apelat la critica pozitivă pentru că se arată prea încrâncenată lumea și în această ipostază expresia ei îmi pare urâtă.”
Iar domnul Adrian George Secară, criticul nostru literar, îi împărtășește ideile și continuă motivarea acestui fel de scriitură, în felul său: „Domnul Tase are harul acela de a trezi și a aduce în lumină frumusețea unui text literar, șoptind cu smerenie teologia sa. Cronicile sale sunt adevărate exerciții de admirație pentru că dânsul citește cu inima și îngenunchează cu inima”, atât în fața textului cât și în fața poetului ori prozatorului.
Domnul Constantin Oancă e de părere că autorul cărții în discuție nu putea avea o altă partitură, acidă, atâta timp cât este născut prieten oamenilor buni și frumoși, iar „dragostea sa este mai înaltă decât orice filozofie.”
Aceeași părere o împărtășeșete și domnul Virgil Pavel care i-a simțit lacrima și i-a intuit iubirea, generozitatea și colegialitatea, adăugând calitatea meșteșugului de a face o sinteză a omului autor portretizat.
„Scriitura domnului Dănăilă este mângâietoare, cu frază împodobită, o critică făcută cu sufletul, cât să-l orienteze pe cititor în alegerea unei cărți bune.” spune domnul Vasile Ghica.
Dacă unora li se pare o carte subiectivă, domnul Alexandru Dumitrescu are o altă opinie: „Domnul Dănăilă întinde o capcană. Oferă cititorilor multe posibilități de alegere a cărții de citit cât mai curând sau poate mai târziu. Cartea aceasta este asemenea zicalei din lumea școlii: profesorul deschide ușa, elevul intră dacă vrea.”
Deci, domnul Tănase Dănăilă a deschis ușa, bibliotecii sau librăriei, ca să nu mai spun a sufletului său încăpător, și a indicat numele a 40 de autori și titlurile a 68 de cărți. O muncă de ani de zile. Și nu oricum, ci după regulile transparenței, după cum ne ghidează coperta.
Felicitări, autorului!
Laude scriitorilor cuprinși în inima criticului!
Succes, cititorilor!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..