Ce putem face dacă ne dorim o lume mai bună? O lume fără individualiști, fără egoiști, fără hoți. O lume făeă aburitori, fără mincinoși și îngâmfați. O lume fără trădători, fără leneși, fără cei care doresc să fie mai mari decât pot fi! Ursoianu a plecat pe-o cărare să caute lumea cea bună. Lumea fericită, așa cum bunul Dumnezeu, prin mesagerii săi ne îndeamnă. Gânduri … Gânduri, mergea și tot mergea pe cărarea pe care reușire s-o desfrunzească și s-o desțelenească până aproape de-o intersecție. Pe aici nu sunt semnale că se cuibărește Pandemia. Pandemia. Oare ce este Pandemia? Se poate să fie chiar un blestem față de toți acei care nu-și îngrijesc pământul, aerul și apa. Cei care aruncă la întâmplare gunoaie? Poate fi un blestem față de voturile care au adus în capul Țării persoane incapabile? Sau o aruncătură exercitată de emanații care controlează Terra, și se iubesc doar pe ei și susținătorii acestora?
Nu, nu trebuie să ne gândim așa! Dacă populația Terrei si-n special a noastră, a românilor, care ne-am învățat doar cu binele, trebuie neapărat să cunoaștem ce-i drama să ne bucurăm când aceasta, cu ampretele devastatoare, va trece. Din păcate, Pandemia-i ca o furtună care a vărsat și varsă moarte!
- Pandemie …. Pandemie
ce rău ți-am făcut
noi ție …
Cum se fuge din calea Pandemiei? Nu există, din păcate, prea multe alternative. Câte unul, câte unul, se ferește, până când, te nimerește. Ursoianul nu-și încheiase toate gândurile, chiar, dacă de peste 15 ani, merge pe poteca sa, fără să supere pe cineva. De 15 ani? Da. În cei 15 ani, câte cărări, câte defrișari, câte și mai câte intersecții l-au oprit. L-au făcut să gândească, l-au făcut să se roage, l-au făcut să se miruiască! De-ar înumăra extemporalele pe care le-a dat înspre gândul către bunul Dumnezeu, până a ajuns la tezele potecilor?
Iată, dragi cititori, că de când Pandemia a dus pe mulți la moarte, nici Ursoianu nu a fost ocolit de încercări. Dar n-a fost lăsat să-și părăsească drumul lui, poteca sa. Un semn că 15 ani nu sunt suficienți șă poți atinge drumul fericirii. Însă, atâta vreme cât Ursoianului nu i s-au oprit tezele, continuă. Într-o zi, aflat pe poteca – Pasiuni din amintiri, trăia liniștea când:
- Noaptea în cap cu umbra
Umple gândurile munților
Împărțind poteca.
Drumul înspre mai departe a avut darul, de a nu împărți poteca, de-a găsi poteca. Și, tot mergând, tot mergând, Ursoianul a trăit bucuria de-a fi martorul unei ploi din lacrima Curcubeului. Sunt atâtea de povestit din mersul acesta de atâția ani despre care s-a spus că au trecut de când merge pe poteca sa, fără să concureze cu cineva. Fără să se aplece în rătăcire, mai degrabă încearcă să separe lucrările acoperite ori nu de entități de origine divină. Ori de priveliști clădite care să stârnească în ele bucurii înspre cultivarea nădejdii că pe pământ a primit o viză de resetare a vieții?
În întreaga perioadă parcursă pe poteca înspre drumul fericirii când Pandemia este un uriaș pârleaz în calea vieții, Ursoianu a inhalat mult aer încărcat de mireasma florilor, frunzelor, miriștelor. Mireasma copacilor, fânețelor, a aerului tare… Într-o altă zi, tot mergând, tot mergând, au apărut câteva dușuri deosebit de reci. Dar, pelerinul nu s-a îmbolnăvit. Din contră, a devenit mai vioi. Miracol … Mare miracol. Așadar, nici nu avea așteptări de undeva, să i se dea, să i se facă. Era pe un drum lung pășind cu o geantă încărcată de entuziasm, curaj, dorință de a fi pozitiv și cu gândul la izbândă, că:
- Dacă fiecare dintre noi am căuta adevăratul drum înspre fericire, n-ar mai exista atâta ură printre noi. Dar, fiecare dintre noi/ne purtăm o cruce/mai mică, mai mare/ori mai grea/unii știm de ea.
Desigur, drumu-i drum, poteca-i potecă, dar, Pandemia.
- Pandemia? Ce-i cu ea?
- Soluția. Care-i soluția?
- Depinde cine vorbește despre ea. Vaccinații sau Nevaccinații? Față de lumea de azi, când ai o părere sănătoasă, te poți pricopsi cu lucruri nedorite. Te poți pricopsi, în cel ma bun caz, că ai ceva la mansardă
Poate referitor la consolare rămân gândurile că după noapte vine zi. Dar, nu trebuie uitat că și visele pot avea efecte atunci când te căiești și ești mâhnit de săvârșirea unor păcate. Căința ușurând sufletul. Și, astfel descătușat, Ursoianul merge pe poteca sa – cu un aer limpezit înspre o bucată de cer!
Dumitru K Negoiță, Președinte fondator al filialei LSR Buzău, membru UZPR
Ce putem face dacă ne dorim o lume mai bună? O lume fără individualiști, fără egoiști, fără hoți. O lume făeă aburitori, fără mincinoși și îngâmfați. O lume fără trădători, fără leneși, fără cei care doresc să fie mai mari decât pot fi! Ursoianu a plecat pe-o cărare să caute lumea cea bună. Lumea fericită, așa cum bunul Dumnezeu, prin mesagerii săi ne îndeamnă. Gânduri … Gânduri, mergea și tot mergea pe cărarea pe care reușire s-o desfrunzească și s-o desțelenească până aproape de-o intersecție. Pe aici nu sunt semnale că se cuibărește Pandemia. Pandemia. Oare ce este Pandemia? Se poate să fie chiar un blestem față de toți acei care nu-și îngrijesc pământul, aerul și apa. Cei care aruncă la întâmplare gunoaie? Poate fi un blestem față de voturile care au adus în capul Țării persoane incapabile? Sau o aruncătură exercitată de emanații care controlează Terra, și se iubesc doar pe ei și susținătorii acestora?
Nu, nu trebuie să ne gândim așa! Dacă populația Terrei si-n special a noastră, a românilor, care ne-am învățat doar cu binele, trebuie neapărat să cunoaștem ce-i drama să ne bucurăm când aceasta, cu ampretele devastatoare, va trece. Din păcate, Pandemia-i ca o furtună care a vărsat și varsă moarte!
- Pandemie …. Pandemie
ce rău ți-am făcut
noi ție …
Cum se fuge din calea Pandemiei? Nu există, din păcate, prea multe alternative. Câte unul, câte unul, se ferește, până când, te nimerește. Ursoianul nu-și încheiase toate gândurile, chiar, dacă de peste 15 ani, merge pe poteca sa, fără să supere pe cineva. De 15 ani? Da. În cei 15 ani, câte cărări, câte defrișari, câte și mai câte intersecții l-au oprit. L-au făcut să gândească, l-au făcut să se roage, l-au făcut să se miruiască! De-ar înumăra extemporalele pe care le-a dat înspre gândul către bunul Dumnezeu, până a ajuns la tezele potecilor?
Iată, dragi cititori, că de când Pandemia a dus pe mulți la moarte, nici Ursoianu nu a fost ocolit de încercări. Dar n-a fost lăsat să-și părăsească drumul lui, poteca sa. Un semn că 15 ani nu sunt suficienți șă poți atinge drumul fericirii. Însă, atâta vreme cât Ursoianului nu i s-au oprit tezele, continuă. Într-o zi, aflat pe poteca – Pasiuni din amintiri, trăia liniștea când:
- Noaptea în cap cu umbra
Umple gândurile munților
Împărțind poteca.
Drumul înspre mai departe a avut darul, de a nu împărți poteca, de-a găsi poteca. Și, tot mergând, tot mergând, Ursoianul a trăit bucuria de-a fi martorul unei ploi din lacrima Curcubeului. Sunt atâtea de povestit din mersul acesta de atâția ani despre care s-a spus că au trecut de când merge pe poteca sa, fără să concureze cu cineva. Fără să se aplece în rătăcire, mai degrabă încearcă să separe lucrările acoperite ori nu de entități de origine divină. Ori de priveliști clădite care să stârnească în ele bucurii înspre cultivarea nădejdii că pe pământ a primit o viză de resetare a vieții?
În întreaga perioadă parcursă pe poteca înspre drumul fericirii când Pandemia este un uriaș pârleaz în calea vieții, Ursoianu a inhalat mult aer încărcat de mireasma florilor, frunzelor, miriștelor. Mireasma copacilor, fânețelor, a aerului tare… Într-o altă zi, tot mergând, tot mergând, au apărut câteva dușuri deosebit de reci. Dar, pelerinul nu s-a îmbolnăvit. Din contră, a devenit mai vioi. Miracol … Mare miracol. Așadar, nici nu avea așteptări de undeva, să i se dea, să i se facă. Era pe un drum lung pășind cu o geantă încărcată de entuziasm, curaj, dorință de a fi pozitiv și cu gândul la izbândă, că:
- Dacă fiecare dintre noi am căuta adevăratul drum înspre fericire, n-ar mai exista atâta ură printre noi. Dar, fiecare dintre noi/ne purtăm o cruce/mai mică, mai mare/ori mai grea/unii știm de ea.
Desigur, drumu-i drum, poteca-i potecă, dar, Pandemia.
- Pandemia? Ce-i cu ea?
- Soluția. Care-i soluția?
- Depinde cine vorbește despre ea. Vaccinații sau Nevaccinații? Față de lumea de azi, când ai o părere sănătoasă, te poți pricopsi cu lucruri nedorite. Te poți pricopsi, în cel ma bun caz, că ai ceva la mansardă
Poate referitor la consolare rămân gândurile că după noapte vine zi. Dar, nu trebuie uitat că și visele pot avea efecte atunci când te căiești și ești mâhnit de săvârșirea unor păcate. Căința ușurând sufletul. Și, astfel descătușat, Ursoianul merge pe poteca sa – cu un aer limpezit înspre o bucată de cer!
Dumitru K Negoiță, Președinte fondator al filialei LSR Buzău, membru UZPR
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..