A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.(Nichita Stănescu – Citatepedia. ro)
Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos. Limba este frumuseţea activă a patriei.(Grigore Vieru – Citatepedia. ro)
Limba, flacăra gândirii,
Limba ce ne-au dat străbunii –
Dulcea limbă românească
A înflorit în ţara noastră.
Limba veche-a „Mioriţei”,
Limba dreaptă, limba crucii,
Limba ce ne-au dat strămoşii
Este graiul drag al libertăţii.
Limba-i dorul amintirii,
Limba-i fiorul simţirii,
Limba-i freamăt, legământ,
Pa al nostru drag pământ.
Alinare-n rugăciune,
Limba noastră-i o minune,
Ea ne leagă, ea ne-adună,
În Sfânta Patrie Română.
Limba dusă-n străinătate
De fiii ţării, fii de departe,.
Este limba înţeleaptă,
Scrisă cu slovă aleasă.
Ea este poarta sufletului,
Sufletul Românului,
Ea e imn de închinare,
Dintr-o zare-n altă zare.
Limba-i vers de Eminescu,
Limba-i cântec de Enescu,
Limba-i zicere-n poveste,
Limba-i bocet ce jeleşte.
Limba-n glasuri de copii
E-un cânt dulce, feerii
Ce se cern din infinit,
Peste plaiul mult iubit.
Limba dragă, românească
Toţi trebuie s-o iubească,
Nimeni să n-o ponegrească
Limba noastră strămoşească!
Limba noastră-i armonie,
Limba-i dulce poezie,
Limba veche, românească
În inimi să înflorească!
Limba, flacăra gândirii,
Limba ce ne-au dat străbunii –
Dulcea limbă românească
A-nflorit în ţara noastră.