Oamenii totdeauna au iubit frumosul. În ciuda vicisitudinilor vieţii, sufletul nostru aspiră mereu spre frumos. Artele pot oferi „bucuria estetică”.

Atunci când ele se combină, spre a reda frumosul, pot aduce fericire. Arta muzicală, arta cuvântului, pictura, artele vizuale, prin metode şi tehnici creative, pot recompune realitatea şi aduce încântarea şi extazul. Prin folosirea imaginilor vizuale, auditive, olfactive, se poate realiza „sinestezia colorată”, ca în creaţia doamnei Ecaterina Irimia.

Cartea cu titlu aşa de frumos – „Armonia sentimentelor” – a d-nei pictoriţe Ecaterina Irimia conţine cugetări, poezii, creaţie proprie, file de jurnal, oferă aceeaşi bucurie a cititului cu care ne-a obişnuit, prin cărţile publicate anterior. Aşa cum a scris pe ultima copertă a cărţii:„Niciodată subestimată, armonia sentimentelor se regăseşte, într-o oarecare măsură, în sufletul fiecăruia dintre noi. Cu spiritul ei creator, învăluiţi în lumină, pe chip, uşor apare zâmbetul. Strălucirea din privire este semn de mulţumire adus sentimentelor armonizate între ele, atât de frumos şi de bine”.(Ecaterina Irimia)

Concepută ca o carte jurnal, cum sunt toate cele 16 cărţi publicate anterior, volumul doamnei Ecaterina Irimia „Armonia sentimentelor” se deschide cu un buchet de cugetări, în care autoarea redă toată înţelepciunea acumulată, prin experienţa dumneaei de viaţă sau din numeroasele lecturi. Spun „buchet”, deoarece vorbele au miresme de eternitate, de efemer şi mister, aducând în suflete idei şi sentimente care ne emoţionează. Voi cita câteva: „Pentru mulţi oameni, preocupările mărunte, dau un sens vieţii lor. Firescul purtat cu ele nu lasă timpul pe mâna risipei.” „Sensibilitatea nu are unitate de măsură. Ea are putere să cuprindă sufletul unui om.” „Fiecare om este purtător de comori. Cu trecerea timpului, singur descoperă că, dintre toate, pentru el importantă este sănătatea.

Starea ei depinde, în mare măsură, de felul cum ştie, dar şi reuşeşte să o îngrijească.” „Rodul muncii făcută de om cu pasiune, poartă pe el pecetea hărniciei şi înţelepciunii. Rodul muncii făcută de natură poartă pe el amprenta perfecţiunii.” „Picătura de apă şi picătura de tandreţe, sunt elemente esenţiale pentru menţinerea vieţii pe pământ. Armonia lor nu este una iluzorie, aşa cum s-ar crede. De ea fiecare om se bucură, într-o oarecare măsură.”

Cu vorbe înţelepte! Autoarea ne oferă adevărate lecţii de viaţă:„Să nu ne lăsăm fiinţa copleşită de tristeţe! Viaţa, chiar şi foarte simplă, oferă bucurii. Generozitatea lor o dată simţită, dă sufletului alinarea mult dorită.” „Susţinut de o mică bucurie, cuibărită într-un colţ al inimii, omul are putere să treacă peste obstacolele întâlnite pe drumul vieţii mai la tot pasul.”

Dorinţa de a învăţa mereu oamenii despre marile adevăruri este misiunea de credinţă a autoarei:

„Trecători prin viaţa de pe pământ, de cele mai multe ori, să fim bucuroşi şi zâmbitori că avem norocul să o cunoaştem! Călăuziţi de acest îndemn, în fiecare zi dată nouă să o trăim, să vedem un dar sub formă de inimă. Susţinută de ritmul ei regulat, are comportament de adevărată regină. Sensibilă mereu, simte nevoia să fie îngrijită şi ocrotită de cel care în piept o poartă pentru un timp.”

Cugetările, adevărate poeme în vers alb, sunt asemenea versetelor biblice, pe ritmurile inspiraţiei şi a expiraţiei, în concordanţă cu bătăile inimii şi ne îmbogăţesc sufleteşte, ne dau echilibru, ne ajută să trecem prin momente grele:

„Succesiunea timpului este acea infinită măsurătoare a vieţii în care scapără, din când în când, lumina veşniciei.” „Unele clipe din viaţă, imediat prind scânteia veşniciei. Cerul este un ocean albastru pe care navighează o turmă de nori albi, cu străluciri de sidef. Marea Neagră, element viu şi capricios, darnic şi sălbatec, iute la mânie, vânătă la furie, când îşi ridică pereţii de valuri. Dar şi întinsă, nemişcată, în faţa răsăritului de soare care-şi trimite săgeţile lungi ale razelor lui aurii, pentru a o străpunge.”

Şi în aceste pagini autoare redă evenimente din oraş:(expoziţii, lansări de cărţi, aniversarea a 60 de ani de la moartea Floricăi Cristoforeanu şi concursul de muzică de operă de la Râmnicu Sărat, vizitarea casei de la Răduceşti a pictorului Ştefan Popescu şi a casei în care s-a născut Florica Cristoforeanu, prezentarea sitului arheologic de la Săbăoani), frumoase pagini de lectură(Exemple: „Amintiri din cariera mea lirică”, de Florica Cristoforeanu „Omul de aur” scrisă de Jokai Mor), descrieri de natură, observaţii despre păsări, animale, flori, arbori etc.

Dragostea d-nei Ecaterina Irimia pentru natură ni se transmite şi nouă şi ne încântăm de culorile şi parfumul florilor, de coroanele arborilor, de ciripitul vrăbiilor, de fructe.

Frumuseţea lumii o descoperim din însemnările dumneaei şi învăţăm să preţuim şi mai mult viaţa. Promoroaca depusă pe arbori, după ceaţă, este o încântare, formează un peisaj mirific care ne emoţionează şi parcă vedem dantela de gheaţă de pe marginea frunzelor de trandafir rămase verzi şi iarna.

Adesea, vine cu sfaturi practice, cum ar fi folosirea mierii, pentru întărirea imunităţii sau importanţa igienei personale, pentru a ne proteja de corona virus, dar cel mai important lucru este cultivarea interesului pentru tot ce-i frumos şi valoros în lume.

Uneori, îşi pune întrebări retorice: „În ce măsură ar fi schimbată viaţa unui om, dacă, prin absurd, firul ei l-ar putea lua de la început?”

Obsesia veşniciei apare în multe rânduri din acest volum, dar şi îndemnul de a preţui şi a ne bucura de fiecare clipă.

În paginile cărţii, autoarea aduce fiinţe reale, cum ar fi soacra de o sută doi ani, vecina ce se simte singură şi neajutorată, după moartea soţului. verişoara şi familia ei sau rudele şi nepoatele de la Hârlău. Compasiunea ce o simte autoarea pentru cei în suferinţă o transformă în arta cuvântului care mângâie, care aduce alinare.

Un ascuţit simţ critic o face să prezinte defavorabil lansarea unei cărţi a unui poet prea grăbit care a plecat la Bucureşti, fără să acorde mai mult importanţă râmnicenilor.

Plăcerea estetică ce ne-o oferă lectura acestei cărţi ne face să simţim că nu am trăit degeaba, că am realizat ceva, chiar dacă numai ne-am construit sufletul nostru zi de zi. Simţim câtă dreptate are autoarea, când scrie:„Înconjurat de frumos, un rezultat încântător al creaţiei, talentului mâinilor tale, viaţa îţi este încărcată de optimism şi de gânduri îndrăzneţe care, într-o bună zi devin realitate”.

Voi încheia pledoaria mea pentru preţuirea acestei cărţi, tot cu un aforism creat de d-na Ecaterina Irimia cu un nume predestinat:

„Perfecţiunea este o stare abstractă, legată de stările sufleteşti. Echilibrul şi armonia, două atribute ale perfecţiunii, sunt proiecţii sufleteşti provocate de stări de emoţie, de şocuri, de revelaţii ţesute din subtile iradiaţii ce vin către sufletul nostru, din natura înconjurătoare şi se reîntorc în ea, învăluind-o, creând, starea de vrajă, destrămată numai de o apariţie asurzitor de brutală.”

Această carte este rodul creaţiei unei pictoriţe care a valorificat intens cuvintele, făcând din arta scrisului un „modus vivendi”, îndemnându-ne să-i urmăm exemplul, spre a fi şi noi făuritori de frumos, într-o lume debusolată.

Ecaterina Chifu

by

Referinţă Bibliografică

ECATERINA IRIMIA „ARMONIA SENTIMENTELOR” PRIN ARMONIA INIMILOR – Prefaţă de Ecaterina Chifu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 noiembrie 2020