Sărac plânge săracul, celui bogat nu-i pasă
Căci bogăția este un drept ce l-a născut,
Nu ține cont de suflet, obrazul nu îl lasă
Și nici sudoarea frunții în veci nu l-a durut.
Dar oare cum se poate a bogăți din noapte
Fără a-nșela săracul și a-l robi prin munci?
Când tu, bogat, n-ai muncă, nici palmele crăpate
Cine-i apoi săracul și cine-i bogat atunci?
Ești pus, sărac, la muncă, trudești și treaba lor
Te mint că fără juguri n-ai să răzbești cu vrere,
Nu vor decât mulți galbeni și doar atâta vor
Călcând peste morminte în drumul spre avere.
Bei apă plină-n mâluri pe când ei se desfată
Doar cu nectar siropuri și seva de la vii,
A ta cămeșă neagră n-a fost nicicând călcată
Pe când bogații îmbracă în straie bidivii.
Nu știi să cerni durerea, nu știi ce-i bucurie
În lanțul nedreptății îți duci zile amare,
Nu știi ce e normalul, nici cum ar fi să fie
Să-ți aibă prunci destulul și masa cu mâncare.
Dormi pe slinoasă pernă, cade bordei pe tine
Te culci cu foamea-n suflet, cu foamea-n zori te scoli,
Pe când, tu, rogi Divinul, bogat palate-și ține
Și pruncii în străinuri, plătind prostia-n școli.
Of, Doamne, câtă foame ai făurit în lume…
Și câtă nedreptate ai dat în bieți sărmani!
Ce gând avea-vei, Doamne și ce menire-anume
Le-ai hărăzit să aibă? căci… nu tânjesc spre bani.
Tânjesc către dreptatea de-ași pierde sărăcia
Dar nu vor a schimba-o cu-aceluia bogat,
Ei vor egalitate, vor ca să-și dea frăția
De la vlădica țării până la biet argat.
De ce să aibă unii mai multă cale-n cale
Făcând risipă lungă când alți-au foamea-n oase?
Nu toți sunt oare oameni, nu toți sunt oi a tale…
Trimise ca să pască în luncile mănoase?
Să fie putregaiul mai sus decât rod este
Iar paltinul și fagul să-nchine cruce lui?
Nici carii nu se-ndeamnă să roadă lemn de iesle
Unde legați șad boii și nu străpunge cui.
Bogat, sărac, tot-una-s, se vrea a scrie-n lege
Că-s oameni ca și alții, dar nu-s egali deodată,
Săracul cară jugul, crăpate pălmi culege
Dar nu șade la masă cu cel avut vreodată.
N-a fost nicicând dreptate și nici n-are să fie
De nu s-ar ridica, săracul de sub jug…
Ori toții să troneze șezând în puf de glie,
Ori să-și înjuge trupul la coarnele de plug.
REPERE AUTOBIOGRAFICE
Activitatea mea literară nu este una de proporții asemeni altor scriitori mult mai talentați și cu valeități literare de apreciat, ci una tânără și poate timidă. Din fragedă pruncie am iubit și scris poezie, dar nu am avut curajul de a publica, poate din lipsa încurajării, poate și din considerentul că nu am citit versurile mele unde și cui trebuia la acel moment, ori din motivul personal de a descoperi stupefiat că pleșuvele mele manuscrise mi-au dispărut inopinat, iar versurile personale au apărut semnate de către un ,,altcineva”.
Acum, când cred că am ajuns la o maturitate cât de cât aspirantă spre bine am publicat 6 volume de versuri și alte 3 sunt în curs de publicare.
Volume publicate:
– Stropi de gânduri, Editura Stef, Iași, 2016;
– Viața, o aripă frântă, Editura Stef, Iași, 2017;
– Minunile naturii, Editura Stef, Iași, 2017;
– Fabule și alte tâlcuri, Editura Stef, Iași, 2017;
– Snoave în stihuri, Editura Stef, Iași, 2017 ;
– Resturi de copilării, Editura Stef, Iași, 2017;
iar volumele ce sunt în curs de publicare:
– Patriotismul sub condei;
– Amorțiri de suflet;
– Cuvinte încondeiate.
De asemenea, lucrez în paralel la două romane ce se află în stadiul de manuscris aproximativ final: ,,Priveghiul” și ,,Ultimul manuscris al unui muribund” și la un volum de nuvele dedicate satului românesc, intitulat ,,Nuvele țărănești”.
În rest, ca și activitate literară, am publicat parte din versurile mele și eseuri în ziare și reviste cultural- literare, printre care enumăr: ziarul Națiunea, revista Melidonium, Luceafărul, Visul, Qpoem, Poeții noștri, Confluențe literare, Limba română etc.
În 2017 am format o pagină de grup online: ,,Cenaclul de poezie clasică ,,Miron Costin – Viața lumii”, iar în anul 2018 am pus bazele unui proiect de filantropie prin cultură: ,,Mișcarea filantropică – Cumpărând o carte, ajutați un om” în care fondurile strânse din vânzarea volumelor de poezie proprie le donez în totalitate unor cazuri sociale.
În rest, nu-mi doresc decât să fim cu toții sănătoși și să scriem frumos românește pentru a contribui și noi, puțin câte puțin, la tezaurul cultural moștenit cu respect de la înaintașii noștri.


