Este exact ca în cazul unui ansamblu artistic, mai mult sau mai puțin cunoscut, ai cărui membri se laudă că s-au pregătit nu știu unde, în nu știu ce sală, pentru un program muzical. Este corect, dar aceasta este strict treaba lor internă. Noi vrem să-i vedem pe scenă, în fața publicului! Acolo se demonstrează valoarea, tehnica și măiestria în abordarea unui anumit stil de muzică sau dans. Altfel, situația seamănă izbitor cu povestea lui badea Gheorghe, care o duce pe lelea Floarea în atelier să-i arate ce lucrări de dulgherie a realizat el. Bun, nimeni nu contestă că Gheorghe nu ar fi meșter, dar dacă nu-și expune creațiile și altora, aceasta rămâne doar problema lui și a lelei Floarea. La fel se poate spune și despre scriitorul care nu arată ce a realizat, ci se limitează la a posta fotografii. O fotografie poate transmite multe – amintiri sau dovezi ale întâlnirii cu anumite persoane. Totuși, chiar dacă este o poză de grup care include mari personalități literare sau artistice, o simplă imagine nu poate dovedi concret valoarea cuiva. Fără opera proprie la vedere, fotografia nu te face nici scriitor, nici artist.— O, prietene, te văd trist! Probabil din cauza grijilor pe care mi le-ai destăinuit atunci, când îmi spuneai că vrei să organizezi o întâlnire literară…— Da? ia spune, doar scriitori vrei să inviți? De ce? Ce anume te reține? Ah, da, mi-ai spus că ai dori să aduci cutare sau cutare scriitor de prestigiu, dar te lovești de aroganța lor…Înțeleg perfect. Nimeni nu contestă că acești scriitori sunt consacrați. Însă ei refuză să participe dacă organizatorul nu îi așază la masa din față, în careu, de unde să-și rostească alocuțiunile sau să împartă laude și păreri. Oare nu ai doi-trei prieteni adevărați pe care să-i chemi la masa de onoare? Nu trebuie să alergi după cei care, din cauza trufiei, nu-și văd decât lungul nasului în plan scriitoricesc. De parcă elitele ar exista doar în literatură! Sunt juriști, economiști sau ingineri electroniști de faimă națională și internațională, care de acești scriitori probabil nici nu au auzit. Și revin la întrebarea ta: ce scriitori să mai chemi? Lasă-i, prietene! Dacă vor dori să vină, vor veni și alții. Pe cei aroganți lasă-i în pace; să umble precum Păcală cu ușa-n spate. Doar că aceștia, în loc de ușă să poarte în cârcă o masă pe care să o pună jos ori de câte ori se opresc undeva, să țină lângă ea o alocuțiune sau ce au de lăudat doar în spectul unor conjuncturi personale, dacă nu se îndură să se așeze pe un scaun în sală, alături de public. Dacă facem o paralelă între un muzician și un scriitor, vedem că amândoi ar trebui să aibă aceeași atitudine față de lumea din jur. Relația dintre scriitor și cititor oglindește perfect dinamica dintre cântăreț și ascultător. De aceea, la evenimentul tău trebuie să inviți și cititori simpli, nu doar autori. Cheamă și oameni care nu au scris cărți sau articole, fără să îți pese de starea lor materială, de averi sau de funcții. Gândește-te așa: dacă locuiești într-un bloc-turn cu 60 de apartamente și peste 100 de locatari, cheamă-ți vecinii! Dacă vin măcar 50 dintre ei, ai rezolvat problema. O întâlnire literară cu 50-60 de cititori reali este o performanță greu de atins astăzi, când la majoritatea evenimentelor culturale abia dacă se mai adună 25-30 de persoane. Trebuie să cauți oportunități de a-ți organiza propriile evenimente, unde să-ți prezinți creațiile și să socializezi direct cu publicul și cu simpatizanții tăi. Cu mici excepții, participarea la alte sindrofii literare – unde nu îți prezinți munca – este recomandată doar dacă ești invitat oficial să ții o prelegere sau să vorbești despre opera altcuiva. În caz contrar, prezența ta riscă să fie interpretată greșit: „Uite, a venit și acela pe care nu-l bagă nimeni în seamă”. Nu te teme că, adoptând această conduită, vei participa mai rar la evenimentele „cu tradiție”. Într-adevăr, vei merge mai rar, dar vei fi acolo unde contezi sau unde tu ești organizatorul care își expune opera. Ai înțeles? Dacă aceasta este procedura prin care „personalitățile” acceptă să participe – doar pentru a sta la masa din față, ca mirii cu nănașii alături – să fie sănătoși! Iar pe invidioși lasă-i în lumea lor. Mulți nu-ți vor acorda nici măcar un „bravo” sau o bătaie pe umăr pentru cărțile tale, din care ai publicat , evident, prin talent și originalitate zeci de poezii  în unele dintre cele mai prestigioase reviste din România și nu numai.

                        Vasile Dan MARCHIȘ

                        poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene