de Vasile Dan Marchiș
Începând din școlile gimnaziale și continuând în licee, dar mai ales în facultățile de limba și literatura română este un factor esențial să invocăm despre personalitatea, opera și viața unor mari scriitori clasici sau contemporani, cum și în unități culturale sau de alt profil, în funcție de un anumit program, orar, hotărâre de consiliu etc, pentru a cinsti memoria celor plecați definitiv dintre noi, sau a evidenția prestanța în aspect literar a unora dintre contemporanii noștri, însă asemenea aspecte nu pot depăși conotația a ceea ce înseamnă cenaclu literar, tabără literară sau festival, indiferent că acestea sunt sătești, județene, naționale sau de amploare internațională. Să fiu înțeles la ce mă refer aici, doresc să spun că la asemenea evenimente se impune ca după prezentarea unui scriitor, se cere ca însăși autorul respectiv să fie de față, el să-și prezinte creațiile. Nu mă refer la un anumit eveniment numit ”Lansare de carte”, la care este firesc să prezinți orice carte, cât timp este menționat pe/într-un anumit anunț/afiș că se lansează cartea cu pricina.
Ce evenimente literare pot fi numite „cenacluri” sau „tabere literare” când președintele sau organizatorii unor asemenea întruniri doar că numesc pe cineva să țină alocuțiuni sau să redea aspecte din creația și viața cuiva care nu este prezent la evenimentul cu pricina? Păi, ce înseamnă asta? Cei prezenți în sală au venit la școala gimnazială, sau la liceu ca să asculte lecții de literatură despre clasici sau scriitori contemporani? Pentru asta au venit? Au venit doar ca simpatizanți? Sau poate nici atât în ochii unora. Adică pentru ca unii să fie în ochii altora doar „băgători de seamă”, nu „băgați în seamă”, să asculte pe cei numiți aproape la fiecare „ședință” de cenaclu să prezinte de la masa prezidiului asemenea aspecte? Prin ce anume o întrunire de acest fel poate fi numită cenaclu, festival sau tabără literară? Nu pentru ca cei prezenți, sau măcar unii dintre ei să-ți prezinte creațiile proprii?
N-a venit nimeni aici fără să cunoască ceva din viața sau opera unor clasici sau scriitori contemporani. Poate în sală sunt prezenți diferiți literați de prestigiu, care prin studiile lor superioare și printr-o vastă activitate desfășurată la catedra unor prestigioase unități de învățământ au vaste cunoștințe despre viața și opera unor scriitori , iar dumneata te pui să le dai acestora lecții? În acest sens cei chemați să țină alocuțiuni despre viața și opera unor scriitori, sunt exact cum ai îndemna pe un inginer silvic sau chiar pe un simplu pădurar că de unde să-și facă rost de lemne, sau să le spui că unde cresc copaci. Cine dorește să se inițieze în unele profiluri, sunt școli, unități de profil la care poate fi învățat și informat fiecare despre ce dorește să știe. La evenimentele literare numite cenacluri, tabere literare și festivaluri/concurs se prezintă strict creațiile proprii. Prin creație proprie poate fi apreciat un scriitor, când e vorba de creația sa, nu după faptul că pe unde a hălăduit, cu cine s-a întâlnit în aspectul rangurilor și funcțiilor, sau să spună ce au scris alții.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..