1.

Bucurie,cuvântul ce-mi place mie
Începe cu B, două bucle bucălate
Ca pâinea cum e bine cuvîntată

De bunici și multe mame
Ce se scoală-n zorii zilei
Și-nvață p-ai lor copii:
Munca este scopul vieții
Ea aduce bucurie
Și schimbări numai de bine.
Cerul luminând ne-mîmbie.

2.

Veselie, ochi și zâmbete curate
Note mari la-nvățătură
Supliment literatură
Drumeții noi în natură
Părinți mândri, mulțumiti
C-ai lor copii-s cuminți
Ce-aduc carnețelul lor
Mândri că sunt instruiți
Pentru viață pregătiți.

3.

Cartea,izvor de ințelepciune
Cu semne mereu minune
Te-nvață caligrafie
Ințelesuri de cuvinte,
Istorie, geografie,
Matematici de tot felul
Toate întrețin tot zelul
Pentru  alege drumu-nviață
Pregătind mintea isteață.

4.
Școala,instituție de stat
Și privată de-odat’
Condusă de învățați
Toți ca frați,
Scopul este unitatea invățăturii,
Cultivarea omenirii
Obținând un trai mai bun
Pacea fiecărui om, fericirea și iubirea
Fiind sarcina de bază a
Înțeleptului Uman.

5.
Înțelepciunea,cunoașterea ,,binelui făcut”
Spunea un președinte în trecut
Poporului său, care-și câștigase o democrație ciudată
După ce trecuse printr’o perioadă, fals comunistă,
Teoretic ideală,practic catastrofală,
Definiția muncii îndoielnic înțeleasă,
Creând neînțelegeri între oameni,
Denaturând istoria, religia,învățătura, practica vieții,
Devenind minciuna, manipularea,vina fiind Politica,
Cuvânt vechi și nou întrupând rău  etica,
Care striga în stradă;,,Vrem o altă țară,să ne mândrim cu ea
Ca altă dat’când din prea-plinul ei hrănea și alte țări
Cercetarea științifică creea mașini și lasar…
,,Atomul” de la Măgurele este știut
In patru zări și pretutindeni, unde este cer…
Da, Domnule Președinte, era lucrul bine făcut
Dar ,,saff—ul” dumitale este mereu nepregătit.
Subiectul ,,ințelepciunii” rămâne deschis, Până pricepe lumea
Că politica nu-i totul. Există adevăr, istorie ,,UN Dumnezeu”
Si un  popor vrednic ce a trcut prin timpul greu cu Ingerul său
Lumea trebuie să știe dacă e înțeleaptă așteaptă să treacă incet greul
Muncind cu răbdare, învătând mai multe, mai ales cu cinste și tot avântul.
În tine poporul meu drag ai găsit puterea, înțelepciunea cu adevărat
Copiii îți caută seva în tot ce au muncit, pătimit și-au învățat
strămosii că Pământul lor este  grădina grâului păzită de aureola
zorilor noi cu noi.

6.

Omul,Pământeanul, cea mai frumoasă creație,
Cea mai dumnezeiască imitație,
Crede că intră în ceruri cu legitimație
Pe care scrie:bun, generos,mult gânditor,
Iubitor de frummos, el însuși arătos,
Călător, iubitor de cunoaștere, curios,
Crescător de plante și mai ales animale
Muncitor cum nimeni nu se arăta in hotare
Descoperitor de minte și suflet, prioritare
In trăire divină,subtil
Află că visul este altă viață ce are alt drum
O pasăre-n zbor, un ce creator și descoperă semne
Așa se naște scrisul și ordinea în lucru.
Imaginea potecii pe care trece îi naște dorința
De-aface hărți și orizontul se desfoaie,
Descoperind Multul și mereu dorința de a face
E bucuros, cănd află utilul.Pasărea face cuibul
Ploaia și vântul îi apără puiul.A!.Mintea e totul,
Vremea trece cu-un scop își zice omul și minte-i creează
,, Gânditorul”…Nu trece mult laboratoru-i gata
Creatorul zâbește,întinde mâna peste tot Pământul:
,,Ce vrednic și deștept e Omul! Asemănător mie, cu gândul!

7.
Spargere,vine dela a sparge,
Verb cu sonoritate și bucăți împrăștiate.
Un șturbulatec de băiat întinde arcul tensionat,
Dar ținta a greșit și geamul s-a spart.
Vocea vecinei intră-n starea de deschidere a unei uși.
Băiatul țipă, durerea urechii se revoltă  și

Tatăl său plata amenzii a rezolvat.
Ce dodecafonic sunet s-aude în stradă
Aproape neînțeles vine dela o vecină
Că spargerea este o altă pricină
Ce  verb ticălos să aprindă focul pe casă
Țipă o vecină, alta cam dubioasă
Că ar fi primit pe soțul ei în patu’ conjugal,
Spărgând casa ei într-un fel
Verbul a sparge,devenind unul de cartier.

8.

Iubirea, jar de stele cu trepte de viață-n ele
Cea mai blândă dintre acestea, adolescența mijește,
Ascunzându-se-n hormoni cu surâs de soare
Si-o mustăcioară drept semn iar fetele, rușinoase
Ascund șânișorii lor, care cresc în altă treapță
De iubire cerebrală, dar și de-o inimă caldă
Care-i gata să devină mamă intr-o viață plină
De femeie înțeleaptă,mult conduită divină.
Ea împlinește pe pământ cerința-ndumnezeită
De-a se înmulți in lume.
Altă treptă a iubirii pentru sarcina-nmulțirii

Cade-n dansul Isaiei unde tinerimea-nvață
Care-i scopul cerului prins în ființa umană
De-acum omul rânduiește trăiri noi ce le dospește…

9.
Iubirea, o iubire,două iubiri ce nu sunt pătimașe
Sunt minte și inimă de copil,uneori
Când valul de sânge se-nneacă-n
Emoții ce unele reguli le-ncalcă.
Iubirile se scoală-n toiul nopții
Oftează sau surâd stelelor și sorții,
Femeile sunt perpiscace și-și fac cruce
Când gândul sare ștacheta bunei credințe
Și gelozia bate-n fereastră cu multe fețe
Uneori sunt tăcute, fricoase, uneori vorbărețe
Dar, dar ele pot fi calme în limite naturale
Bărbații sunt mai nervoși cu pumnii strânși
Puși pe bătaie și ochi dușmănoși,
Necâștigând nici inima,nici chipul frumos
A unei femei deștepte cu glasul duios.
Mai sunt și alte iubiri, de mamă,de tată,de soră și frate,
Dar ele sunt iubiri de sânge și cu naștera  odată,
Când iubirile acestea o iau razna, legea devine caznă
Ce inima se ceartă… mai târziu se dezbate.
Exisță și iubiri nebunești, dar atunci întră-n joc
Răul, când stă la pândă să prindă mintea-n clește de foc,
Dar, divinul cu ochiul lui atent vine și-aduce rod.

10.

Greul,un substantiv dintr-un adjectiv articulat
Fiindcă lumea mereu a încercat câte ceva adecvat
Invenției, cuvânt mereu încercat
Creîndu-se instituții de invenții și inovații de stat
Pentru acest lucru, omul a învățat ,a experimentat,
Mulți chiar au pregătit câte un doctorat.
Examene, comisii,studiu la bibliotecă, soț abandonat,

Soție lăsată singură să crească copiii pân’la majorat
Sacrificii multe se includ în programul de inventat
În cazul nostru au căzut sorții pe-un adjectiv adesea blamat,
Greu,să merg eu cu frații în parc? Ceilalți băieți merg la scăldat.
-E greu pentru mine să fac curat, colegele mele merg la coafat
-Bine, fata mea…dar mâine nu se pune problema de amânat.
-Ce greu a fost, tată, pentru toata echipa să ne calificăm…
Părerea noastră a tuturor este:Mai întâi să ne distram în vacanță
Și apoi…că totu-i greu, numai uniți vom afla că greul nu-i greu.
Dar eu mă pregătesc, să nu-mi amintesc acest greu ci numai la…
Da, ci numai cum să-l înving Eu…

11.

Neglijență, cuvânt c’ oftat pronunțat
De-o mamă, că fiica ei cu pantofii neșterși
La școală a plecat  și de șireturi s-a împidicat,
Cazând, mâna și-a rănit, iar ghiozdanul l-a julit.
Tatăl, când a aflat s-a înfuriat pe fiica sa a certat.
Arina, gândind c-o să fie pedepsită se-ngrjește de pisică
Să nu lase  păr pe masă, unde cu nerușnare scarmnă,fața de masă.
Intră un tânăr rușinos,trăgând, scaunul sfios că pe el
S-a așează, fata blondă, capriciosă ce se sprijină pe coate
Bunica, aprinsă  până-n urechi, face semne disperată,
-Neglijentă, tu nepoată ține mâinile, pe masă…
Of bunico,vremea voastră intervine vrei nu vrei,
Când ți-e lumea cea mai dragă,mofturi, nu pricepem noi…
Neglijența i- disciplină stufoasă, ani de studii, dar, nu-i greu.

12.

Cine am fost?

Uneori am fost marea cu valuri înalte
Și s-au izbit, văzându-le sparte
Și-n toarse cu lacrimi luminate,
Ințelegând că-i mai greu decât toate
Să refaci aripile rănite, încercate
Și s-au hotărât,să-n vețe ce este răbdarea,
Căutarea căilor de a cunoaște, nefiind oricum,
Ci cu trudă, nesomn și mai ales repetarea
Celor ce=am învățat cum să pun apa în strcurătoare,
Cititul, subliniatul și scrisul ce întăresc coatele
Până când oasele se opresc din plâns și-și șterg lacrimile
Și treci peste oameni hotărâți să-ți distrugă
Puterea -ți  de-nțelegere fără dușmănie,
Și-i uiți și înveți legile diplomăției.
E greu de trăit, dar este și frumos
Când valurile se sparg de teren nisipos,
Saltă ușor, ochii nu mă mai dor,
Lumina a intrat pe alt coridor.

by

Referinţă Bibliografică

ELENA CĂLUGĂRU BACIU: DEFINIȚII ÎN LUMEA DIVERSĂ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 noiembrie 2021