132 de ani de când poetul MIHAI EMINESCU s-a înălțat în veșnicie, căci moarte nu există, ceea ce numim moarte e o naștere în afară de timp.Cel ce a venit pentru noi, românii, de DEASUPRA LUMINILOR, s-a întors DEASUPRA LUMINILOR.
Ne spună teiul falnic, ce tandru dă în floare,
Emine, câte doruri în suflet ai ascuns,
Suspinul ca o doină pe-a neamului cărare,
Însuflețind românul, amarului supus.
Deschidă floarea mierii de visuri o grădină
În ochii tăi, ca noaptea, sub gânduri osteniți,
Surâs gingaș dar sceptic pe chipul tău lumină,
Când ordinea în lume e pumn de răzvrătiți.
Ne spună teiul frate, cu ramu-i plin de viață,
Câtă cerneală curs-a în lupta-nverșunată,
Când apărai poporul de mâna hrăpăreață
A hâdelor imperii cu fața îmbuibată.
Și flori de tei vor cade deasupra noastră rânduri,
Cât adevăr din cartea istoriei ascuns-au,
Faptele seci, nepotrivite-ades cu gânduri,
Pe cerul nemilos al Daciei ajuns-au.
Ne spună teiu-n veacuri înveșmântat în floare,
Cât zbucium și durere în inimă săpat-au,
La-nsângerarea țării, înfiptă cu trădare,
Bucovină, cât munții cărunții oftat-au.
Cum teiul în casta lui iubire ne-nfășoară,
Emine, cu verbul tău măiestru, a-nfrățire,
Sculptat-ai zorilor de aur pentru țară,
Deschis-ai poarta timpului spre nemurire.
Și flori de tei vor cade deasupra noastră rânduri,
Cu șoaptele iubirii din sfântul vers al tău,
Cântec luminii vei troieni în crânguri,
Nestins Luceafăr, pe cerul poporului meu.
MIOARA OPRIȘAN, 15 IUNIE, 2021



![]() |
Referinţă Bibliografică |