ELIZA ILIESCU
EUGEN DORCESCU – DESPRE CONDIȚIA CRITICII LITERARE
„Viață și Operă: Dialog cu poetul Eugen Dorcescu” de Mariana Anghel, este, în fapt, o carte care are în centru relația dintre operă și lectorii ei. În spirit modern, Eugen Dorcescu pune în discuție teoriile privitoare la multitudinea lecturilor, a interpretărilor și, desigur, a valorizării prin comentariile criticilor literari.
Prin răspunsurile sale în dialogul cu Mariana Anghel, scriitorul intervievat realizează un scurt tratat de teorie literară sub un anumit aspect: teoria receptării, formulată de H. R. Jauss, Umberto Eco ș.a. Eugen Dorcescu discută și despre cum trebuie să se înfățișeze scriitorul în fața criticii. Poetul orientează discuția în sens etimologic – „critică” venind de la cuvântul latin „criticus”, care provine din grecescul kritikos – tradus cu „în stare de a decide”, „în stare de a judeca”. Există mai multe tipuri de a judeca în arte, dar, cum era și firesc, poetul este interesat de critica literară. Încă de la Platon s-a folosit substantivul kritike cu înțelesul de „artă a judecății”. În domeniul artelor, critica presupune o valorizare artistică – analize și comentarii, toate urmând o țintă foarte importantă, însăși valorizarea. Tocmai acest aspect îl interesează pe Eugen Dorcescu. Mai mult, e bine să-l vedem pe scriitor și din alt unghi. Pe lângă poet, mai există o latură care este mai puțin cunoscută de publicul larg: aceea de critic literar. Tocmai pentru că Mariana Anghel și-a redactat cartea alcătuind un scenariu de întrebări și răspunsuri, avem avantajul de a citi chiar textul formulat de Eugen Dorcescu. Întrebările propuse de Mariana Anghel conduc spre răspunsuri care, împreună, alcătuiesc pagini de teorie literară modernă.
Pornind de la ideea că, spunând „critic literar”, ne referim la o instanță literară, Mariana Anghel propune, pe cât de limpede, pe atât de pretențios, problematizarea menirii criticului literar. La aceasta, Eugen Dorcescu vine cu punctul său de vedere: legătura de metodă, dintre critică literară și istorie literară. Este limpede că Eugen Dorcescu a scris critică literară și are în vedere o anumită conduită: „Criticul literar are o altă și (vajnică) responsabilitate: trebuie să-i furnizeze (sau, măcar, să-i sugereze) istoriei literare, valori în vreme ce istoria literară îi oferă modele. Criticul, receptând, onest, profesionist, fratern, semnalele ce-i vin dinspre opera studiată, se va strădui să înainteze, cât se poate de departe, în căutarea (și aproximarea) sensului trăit de autorul operei literare, pe un traseu ce pornește de a intuiția sa critică, intuiție ce-i semnalează valoarea și-l incită la lectură și interpretare, și continuă, cu mai mult sau mai puțin succes, după cum și după cât îi îngăduie hermeneutului genialitatea sa creatoare, până la o concluzie de natură axiologică”.
Acest poet poate fi și un pamfletar de temut. El atacă tipul de critic incompetent, care se consideră, din oficiu, superior scriitorilor – „Am practicat, multă vreme, comentariul literar la revista «Orizont». Dar eu nu sunt critic literar, cel puțin nu în accepțiunea curentă a calificativului acestuia, fiindcă eu reinventez textul abordat, fără a-i neglija, însă, mesajul, arhitectura, stilul. (…) eu sunt convins că orice comentariu dedicat unei lucrări literar-artistice se lovește de «aporia» confruntării sens trăit (de autor) – sens recuperat (de comentator). Nu intru în amănunte. Spun doar că «Nenea» criticul nu e chemat să stea, cocoțat, impozant și important, pe un jilț și să dea verdicte, să împartă, de acolo, dreptatea literară, trăgându-i de urechi, admonestându-i și învățându-i cum să scrie pe sărmanii condeieri”. Avem ocazia de a afla ce trebuie să aibă un critic desăvârșit în accepțiunea lui: inteligență, enormă putere de cuprindere și analiză, vocație etică și empatie lucidă.
În cadrul acestui interviu luat cu un prilej de mare bucurie – sărbătorirea celei de a optzecea aniversări a poetului – este subtil formulat un adevărat manifest literar – de redefinire a celor mai importante instanțe din acest macrocosm, până la o nouă clasificare a momentului creator, o supraveghere constantă a „eului vital”. Eugen Dorcescu este recunoscător pentru talentul (talantul) oferit de Divinitate. În același timp, poetul crede mult în spontaneitate și în revelația fulgerătoare. În plus, respectarea și valorificarea acestui dar este o regulă prețioasă pentru creație.
Scriitor cu trăiri spirituale lucid analizate, cu o viziune literară care „pornește la fundamente și se întoarce la ele”, Eugen Dorcescu dezvăluie că are în centrul creației o obsesie, cea a Ființei – nu numai ca întreg, ci și ca limitare a existenței – tranzitul dintre viață și moarte.
O astfel de carte-dialog este foarte interesantă, fiindcă dezvăluie secrete din „laboratorul” de creație, dar este și o lecție de teorie literară, care privește procesul receptării din triada emițător-mesaj-cod-receptor. Ea propune o cale pentru a ajunge la relația ideală dintre un poet și cititorii săi.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..