Doi români cu convingeri social – politice total diferite au arătat lumii întregi unde este localizată România pe hartă: Emil Cioran şi Nicolae Ceauşescu.
Mai târziu s-au împlinit alte două fructe ale timpului: Nadia Comăneci şi Gheorghe Hagi(pe care i-am cunoscut).
Emil Cioran, este un fragment din povestea celor care au contribuit la dezvoltarea imaginii naţionale a României.
Înţeles greşit sau corect printre oamenii care l-au cunoscut, Emil Cioran este nuanţa cu caracter religios şi istoric din perioada interbelică, atunci când România avea nevoie de împrospătarea imaginii sale naţionale cât şi de solidificarea speranţei acestei naţiuni pentru continuitate.
În timp ce alții se bazează pe etică și teologie, Emil Cioran, un intelectual excentric, se bazează pe paradoxuri și blasfemie. Dar Cioran nu ar fi Cioran dacă nu ar fi fost excentric.
Cioran, gânditorul negativității absolute, cu un umor cinic pe care nu puteai fi supărat, indiferent ce spunea în cărțile lui, pentru că te punea pe gânduri…Dincolo de orice, trebuie să avem capacitatea de a rămâne la mijloc și de a-i folosi cunoștințele în mod constructiv.
Citirea cărților lui Emil Cioran ne oferă un loc unde să mergem, chiar și atunci când trebuie să rămanem acolo unde suntem. Pentru că cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care au cunoscut înfrângerea și și-au găsit drumul din întuneric. Acești oameni au un simț și o înțelegere a vieții care îi umple de compasiune, umanitate și pasiune.
A fi naţionalist nu e o seducţie a vremurilor.
Este parte din lacrima, speranţa şi visul celor care ţi-au dat rădăcină din pământul lor veşnic – ţara.
Cel străin de glie este golul infinit.
Astăzi România este ţara rămasă fără apărare
Ca trunchiul fără frunzişul coroanei, ca inima fără trup.
(Aşa am învăţat să redevin român, Roma, 2002).


