Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Gheorghe Pârlea: Eu, în conjugarea verbului “a fi”

Gheorghe Pârlea: Eu, în conjugarea verbului “a fi”

Eu nu doar sunt,
Chiar am şi fost –
Nu doar în joacă,
Ci cu rost.
Bunicul nu mai este,
Dar eram în el
Celulă, zis,
Ori un genom –
Cuvinte plăsmuite-n om.
Doar trebuia să fie tata,
Şi-apoi, şi fiul,
Cel ce sunt, şi-am fost –
Şi gata,
Ajuns-a pân’ la mine roata.
Trecutul naşte-n el prezentul
Şi-apoi, prin el,
Şi forma de “va fi”;
Deja eu am pornit
Spre acea zi,
Numită viitorul,
Anume cel ce cheamă viul
Din suflarea Cerului –
Izvorul.
Nepoatele mi-s chezăşie,
Că eu în spirit,
Ba şi-n trup,
Nu voi muri,
Căci curg
(Odat’ cu timpul)
În conjugarea verbului “a fi”.

Gheorghe Parlea

Facebooktwitterby feather

2 Comentarii

  1. POP Stelu

    Mă bucur să salut pe unde de Culturale Armonii prezența distinsului și dragului OM și Prieten, d-l Gheorghe Pârlea, ce nu uită a conjuga verbul a fi dincolo de trecerea timpului…Cu Stimă și Aleasă Prietenie…mă înclin…Pop Stelu!

    • Gheorghe PÂRLEA

      E o onoare, dincolo de încântare, să primesc – eu, neînsemnatul ucenic – un aşa omagiu de la un autentic meşter al cuvântului-metaforă. Mulţumiri reverenţioase, stimate Dle Pop Stelu! (Gh. Pârlea)

Comments are closed.