Lăsaţi-mă să zbor
voi, gânduri călătoare,
pe aripile voastre
de viaţă şi de soare!
Legaţi-mă cu vise
de mâini şi de picioare!
Un dor nebun mă cheamă,
m-apasă, şi mă doare.
Lăsaţi-mă să ard
cuvintele pe ruguri!
Mi-au înflorit pe ram
ai sufletului muguri.
Lăsaţi-mă să plâng!
Doar lacrima curată,
ce cade cu un rost,
cărările-mi arată.
Nu mă priviţi de sus!
Zburaţi şi voi cu mine
să-mpărtăşim balsamul
atingerii divine!
Se răzvrăteşte iarna
în câmpul cu mohor.
Voi, ce iubiţi înaltul,
lăsaţi-mă să zbor!


