De-o vreme, locuiesc în altă casă
– Cea care-a fost şi încă e a mea –
Stau pe alt scaun, m-aşez la altă masă,
Mâncarea-i alta, râncedă, şi rea.
Şi strada-i alta. Altu-i şi oraşul.
Pe cale, mulţi mă-ntreabă: “Nu saluţi?”
Dar mi-am uitat şi-amicul, şi vrăjmaşul.
Toţi cunoscuţii-mi sunt necunoscuţi.
S-au şters din minte nume şi prenume.
De când tu nu mai eşti, mi-e tot mai greu.
Trăiesc pe alt meleag, în altă lume,
Şi cel care trăieşte nu sunt eu.
Eugen Dorcescu
Timişoara
Sursa: www.ziarulnatiunea.ro



![]() |
Referinţă Bibliografică |