EUGEN DORCESCU: TRADUCERE ȘI CREATIVITATE

Însemnările ce urmează mi-au fost prilejuite de un relativ recent volum de poezie, Michel Bénard, Les soies de L`imaginaire/ Mătăsurile imaginarului, Traducere: Manolita Dragomir-Filimonescu, Editura Artpress, Timișoara, 2020, volum bilingv, franceză-română, oferit mie, cu gentilețe, de traducătoare, Doamna Manolita Dragomir-Filimonescu, și de soțul Dumneaei, Octavian Dragomir-Filimonescu (autor prepress).
Am citit cu mult interes extinsul discurs liric și am reflectat, la poezia originală și la poezia tălmăcită din această carte, la poezia originală și la poezia tălmăcită, în general, cu atât mai mult, cu cât și eu, și soția mea ne-am îndeletnicit, și ne îndeletnicim cu pasionanta (dar cât de dificila!) trudă a traducerii poetice. Ca urmare, succintele comentarii de mai jos se referă, cvasi-exclusiv, la geneza și firea textului țintă, textul de pornire, textul bază, dens, complex, necesitând, fără îndoială, o abordare separată.
Convingerea noastră este că, în genere, în anterioritatea subconștientă a unui enunț literar original (a oricărui enunț literar original, probabil) acționează, fără a se perturba reciproc, ci, mai degrabă, neîngăduindu-se reciproc, două mari strategii generative și formative: strategiile puterii și strategiile dorinței (mai corect: fie strategiile puterii, fie strategiile dorinței). Cele dintâi configurează un mesaj autoritar, dur, sigur de sine, dominator, auster, sobru, aristocratic, conceptual, clasic (toate aceste însușiri vizează, evident, numai și numai realități ideale, realități textuale, vizează comportamentul estetic, nu pe cel empiric al poetului). Celelalte, dimpotrivă, conduc spre o dicție umilă, sentimentală, supusă, imploratoare, confesivă, romantică (sau romanțioasă).
Ambele impulsuri strategice se caracterizează printr-un discurs plin de reliefuri retorice și stilistice, imediat sesizabile, orientate pe verticala peisajului imaginar. Piscurile susținute de strategiile puterii ar fi, astfel, exordiul, afirmația înaltă, calificarea fermă, apodictivă, concluzia fără replică (toate subsumabile unei verticalități ascendente). Strategiile dorinței, invers, recurg la apelul disperat, la jelanie, la tânguire, la hohotul de plâns, la vaier, la reproșul înlăcrimat (altfel spus, la verticalitatea descendentă). Se înțelege, sper, că determinările „ascendent”, „descendent” se referă la atitudinea eului artistic, nu la intensitatea articulărilor verbale.
Adaug că, deși, teoretic, sunt incompatibile, totuși, uneori, cele două mecanisme (al strategiilor puterii vs al strategiilor dorinței) coexistă, după împrejurări, unul din ele fiind, însă, mereu și categoric, dominant.
Lecturile, exercițiul hermeneutic și, mai ales, practica tălmăcirii ne-au condus, treptat, la convingerea că, spre deosebire de cel original, textul poetic tradus este, prin însăși natura sa, rodul altor strategii. El preia, firește, notele definitorii ale textului bază, preia, adică, ceea ce, în acel text, se datorează unora sau altora dintre strategiile amintite, dar, în sine, din unghi generic și constitutiv, textul tradus este obligat să se întemeieze pe strategiile rostirii. Mai exact, textul tradus valorifică amplu deplasarea pe orizontală a mesajului de la un sistem lingvistic la altul, de la un creator la altul, explorează și actualizează, mereu, insistent, toată gama de corespondențe semantice prezente sau posibile în orizontul și în universul sinonimiei (și al antonimiei). Și mai exact încă: traducerea, în opinia mea, își extrage toată subtilitatea și toată valoarea intrinsecă (de specie literară autonomă) din echilibrul pe care izbutește (sau nu izbutește) să-l instituie între identitate și echivalență semantică (eventual, și compozițională). În acest imperativ profund rezidă, am crede, definiția ontologică a traducerii.
Strategiile rotirii au călăuzit, cu pricepere, finețe și cu succes, elaborarea Mătăsurilor imaginarului. Textul francez și cel româneasc fac bună casă, în acel spațiu fascinant dintre identitate și echivalență, fiecare cu propria statură, dar într-o limpede frățietate estetică, așa cum probează, spre exemplu, inclusiv acest restrâns excerpt exemplificator:

Écouter le vent rugir, / Să asculți vântul mugind,
La mer rouler ses galets. / Marea rostogolind pietricelele-i rotunde,
Chercher l`ineffable / Să cauți inefabilul
Chant des origines / Cântec al originilor
Sur le blanc frissonnement / Pe alba înfiorare
D’ écume dentelée… / A spumei dantelate…

Constatăm, chiar, un foarte interesant triumf al strategiilor rostirii, calme, blânde, compasive, simpatetice, străine de orice vehemență retorică, asupra celorlate strategii, combative, beligerante, retorice, imperative.
Această prevalență a rostirii înseși, cu discreția și măiestria ei, ni se pare a fi, din perspectivă axiologică, un semn de izbândă și de originalitate a Mătăsurilor imaginarului. Aș aminti, ca un atu, pentru Doamna Manolita Dragomir-Filimonescu, faptul că, în percepția mea, și opera sa originală, opera sa poetică, este vegheată de aceeași strategie a rostirii.
Nu tonurile înalte, nu tonurie joase, nu sinuozitatea pe verticală a discursului par a o interesa pe Manolita Dragomir-Filimonescu, poetă și traducătoare, ci înaintarea calmă a oștirii de cuvinte sau desantul larg al acestora pe câmpia albă a paginii ce trebuie luată în stăpânire.
În consecință, ce se întâmplă în poemele originale se întâmplă, până la puncul cuvenit, și în poemele traduse. Lectorul înaintează lin, fără obstacole, fără nedumeriri, fără uimiri, până în finalul textului, când sensul, diseminat în oștirea cuvintelor, îl năpădește și îl subjugă. Pedestrimea limbajului (îndrăznim încă o metaforă), biruitoare, coboară, asupra cititorului, ingenuu sau avertizat, „ca roua, ca bura pe verdeaţă şi ca ploaia repede pe iarbă” (Deuteronomul 32, 2).
Orice traducere poartă două semnături. Ca urmare, încântarea și felicitările noastre se îndreaptă, în egală măsură, către cei doi poeți îngemănați în această preafrumoasă carte.

by

Referinţă Bibliografică

EUGEN DORCESCU, TRADUCERE ȘI CREATIVITATE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 13 octombrie 2022