Într-o frumoasă dimineață de vară, făceam chirpici pentru a amplifica casa în care locuiam cu părinții, se turnase temelia pentru încă două camere și aveam nevoie de chirpici pentru a ridica zidurile. Aveam câteva ore bune de când lucram eram plin de sudoare, de praf, mușchii mă dureau puțin însă acea muncă îmi făcea plăcere, mă încânta pentru că îmi fortifica corpul, iar la cei nouăsprezece ani ce-i aveam pe atunci mă fascina. Soarele strălucea cu putere pe cerul albastru de vară încălzind din ce în ce mai tare atmosfera, aveam impresia că eram într-un cuptor în care creștea temperatura. La un moment dat omul cu care lucram îmi spuse:

– Eugene te caută prietenul tău.

Am lăsat deoparte sapa și așa murdar cum eram am ieșit în stradă acolo era Sorin un bun prieten împreună cu prietena sa Magda, zâmbind după ce mă salută îmi spuse:

– Cum azi este duminică, am ieșit cu Magda am stat puțin prin parc pe bancă, ne-am plimbat apoi m-am gândit să-ți fac o vizită, nu știam că ai de lucru.

– Nu-i nimic mă bucur…

Am reușit să îngaim eu salutându-i pe amândoi, realitatea era că mă luaseră prin surprindere eram în haine de lucru, plin de praf, pe lângă casă totul era în construcție iar ei erau îmbrăcați în haine de sărbătoare erau atât de frumoși, înfloritori.

Sorin ce avea optsprezece ani era un tânăr cu un corp atletic ce și-l dezvoltase în orele de antrenament la sală, părul șaten dat peste cap cu o expresie de fericire întipărită, pe față surâdea bucuros privindu-mă dar mai bine zis îmi arunca când și când câte o privire atenția îi era atrasă de Magda îmi dădea impresia că pentru el era o adevărată sursă de bucurie, îi lumina practic tinerețea. Magda avea cam șaisprezece ani încă mai era la liceu era în acel moment al vieții când făcea pasul din adolescență spre tinerețe, blondă cu ochii albaștrii frumoși strălucitori, fața ovală, buzele frumos arcuite, întreaga ei ființa emana frumusețe feminină însă în stadiul pur natural al fecioarei, iar zâmbetul ei era plin de farmecul tinereții și al dragostei pe care începuse să o descopere pe atunci, privind-o înțelegeam de ce îl înveselea atât de mult pe Sorin.

Am discutat puțin apoi ei au plecat pe faleză să facă o plimbare. Faleza din orașul Tulcea era locul ce atrăgea duminica cei mai mulți oameni probabil că farmecul Dunării, al vapoarelor, al orizontului frumos cel puteai privi atrăgea atâția oameni. În acea perioada de câte ori mă întâlneam cu Sorin îmi vorbea despre Magda și cât de specială era cât de bine se simțea în prezența ei, de planurile lor de viitor. Totul până într-o zi când m-am întâlnit cu el era foarte trist, numai avea acea lumină pe față de altădată ce îmi dădea impresia că trăia o adevărată sărbătoare a iubirii.

– Între mine și Magda totul s-a terminat și nu va mai fi nimic niciodată. Din cauza mamei ei ce s-a interesat de familia mea, iar după cum știi părinții mei s-au despărțit, tata este la Constanța unde are altă familie iar mama singură aici la Tulcea cu trei copii, am primit noi pensie alimentara însă cei asta în comparație cu ce au avut și au alții. După versiunea mamei ei nu am viitor, nu am partea materiala pusa la punct, nu am ce sa-i ofer fiicei ei parcă totul pe lumea asta s-ar măsura după câți bani are un om

– Bine dar Magda ce spune, pana la urma cel mai mult contează părerea ei?

– Nu dorește să iasă din cuvântul mamei ei, pe care o considera un adevărat model de urmat și are încredere în experiența ei de viață. Crede că dacă mama ei spune că nu are viitor cu mine așa se va întâmpla.

– Nu mai există nici o posibilitate de reconciliere? Am întrebat eu încercând să mai aduc o rază de speranță în tot acel tablou sumbru.

– Nu totul era deja hotărât între ele când am ajuns aseară acolo ca de obicei seara le fac câte o vizită, însă aseară am simțit că ceva nu este în ordine. Magda numai surâdea ca înainte avea un aer grav imprimat pe față, era plină de seriozitate și durere această expresie a ei o făcea și mai frumoasă. Apoi mama ei mi-a explicat totul și ea a confirmat punctul de vedere al mamei ei, nu am o familie cu o poziție bună în societate, nu sunt bogat iar ca concluzie Magda nu are viitor cu mine.

– Bine dar ești tânăr ai viața în față poți să ieși în afară să câștigi bani.

– Nu, nu mi se mai dă nici o șansă totul s-a terminat și a fost atât de frumos.

Eram amândoi așezați pe o bancă pe faleză era miercuri iar faleza era pustie pentru că de obicei duminica și în zilele de sărbătoare venea lume mai multa. Dunărea curgea lin, vapoarele treceau prin fața noastră, pescărușii zburau în cercuri croncănind și apoi se coborau pe mal, iar în depărtare se auzea sirena unei fabrici, în spatele falezei pe bulevardul Isaccea se auzea zumzăitul mașinilor. Am privit fata lui Sorin ce era trista exprimând o profundă decepție părea prăbușit, învins, stătea pur și simplu în fața realității și nu-i venea să creadă ceea ce i se întâmplase. Privirile mi-au rămas un timp ațintite la orizontul îndepărtat acolo unde Dunărea se pierdea în zare curgând mai departe spre alte orașe, țări, admirată fiind de oameni din culturi diferite cu mentalități diferite însă poate cu povești de viață asemănătoare cu a lui Sorin.

Apoi m-am gândit: ,,Cât de reci și insensibili devenim noi oamenii atunci când este vorba de lucrurile materiale. Mă refer la momentul când le lăsăm să primeze în viețile noastre nedându-ne seama că deși valorile materiale sunt necesare în viață însă atunci când primează distrug tot ce este frumos și nobil în ființa umană.” Dimineața vieții lui Sorin fusese luminată de iubire însă veniseră cu repeziciune nori negri ce acoperiseră tot acel început atât de frumos.

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Oniscu: DIMINEAȚĂ ÎNSORITĂ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 octombrie 2023