Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » Eugen Oniscu: INIMA STRĂINULUI (3)

Eugen Oniscu: INIMA STRĂINULUI (3)

Zilele din concediul lui Eusebiu se scurgeau cu repeziciune una după alta. În tot acel timp încercase să stea cât mai mult în preajma tatălui său, pentru că dorea să ducă cu el de acolo imaginea bătrânului ce îl iubea și îi dorea tot binele din lume. Și el la rândul său îl respecta și iubea pe tatăl său pentru că se purtase bine cu ei și mai mult de atât se înțelesese de minune cu mama lor ce fusese casnică creând astfel o atmosferă caldă, onestă, datorită căreia ei putuseră să studieze și să se formeze ca oameni. Ani de-a rândul îl admirase pe tatăl său pentru modul cum se jertfise prin muncă pentru ca ei să nu ducă lipsă de nimic. Iar acum când îl vedea bătrân și neputiincios îi era milă de el.

Într-o seară când se întorcea de la plimbare, când ajunsese în dreptul unor vitrine luminate ale unui mare magazin se întâlni față în față cu Cosmin prietenul său de odinioară, pe a căruit chip timpul își pusese amprenta, încărunțise puțin și dădea impresia unui om matur. În cei zece ani de când nu se mai văzuseră Cosmin devenise un tată și un soț model, iar la poștă unde lucra își făcea în mod conștiincios serviciul. Toată acea transformare survenise în viața lui Cosmin ca urmare a acelui episod rușinos în care îl înșelase pe Eusebiu, își dăduse seama că procedase rău față de cel mai bun prieten al său și hotărâse să facă mari schimbări în viața sa pentru a nu mai nenoroci pe nimeni. Cosmin era singur și păru foarte surprins de întâlnirea lor. După ce se priviră preț de câteva clipe în ochi, Cosmin spuse:

– Salut Eusebiu, te-ai întors?

– Da, pentru puțin timp.

– Ești bine?

– Poate că ar fi mai bine ca noi doi să nu mai continuăm această discuție și fiecare din noi să pornească pe drumul său în viață.

– Trebuie să înțelegi că am fost tineri amândoi pe atunci, iar eu am greșit față de tine, dar până la urmă Adina a ales…

– Dacă nu intervenea-i cu tertipurile tale lucrurile erau altfel acum. Dar ai manipulat totul în favoarea ta. Pe mine nu mă păcălești din nou, te-ai învăluit în minciună și înșelătorii și doar așa ți-a reușit planul, ai profitat de faptul că eu îți destăinuiam totul, pentru că prietenia noastră se baza pe faptul că trebuia să ne spunem totul și fiecare să vegheze la fericirea celuilat mai presus de a sa.

– Da, ai dreptate dar nu am putut să mă ridic la un ideal al prieteniei atât de înalt datorită faptului că tu pe atunci mi-ai mărturisit că ai impresia că Adina oscilează între noi doi și că ar fi mai bine ca eu să stau cât mai departe de ea. Observasem și eu că în inima ei se dădea o luptă pentru a alege între noi doi și atunci m-am decis să acționez pentru că și eu o iubeam cu aceeași ardoare ca și tine dar este adevărat, eu în această privință nu eram atât de sincer ca tine să-ți mărturisesc totul. Pe când tu îmi veneai cu mărturisiri eu duceam o luptă titanică și mă gândeam să-ți mărturisesc totul și să dispar pentru ca voi doi să fiți fericiți, dar crede-mă nu am putut pentru că Adina cu farmecul ei ma învins. Recunosc, am recurs la necinste pentru a te îndepărta de Adina. Eram tineri Eusebiu înțelege, tu erai mult mai pur în sentimentele tale pe când eu am încercat să țin ritmul cu tine un timp dar nu am putut, m-am prăbușit jos de tot.

– Nu neg faptul că ai părți bune în caracterul tău, dar atunci când vrei să obții ceva la tine scopul scuză mijloacele și în acele momente uiți de orice valori morale. Mai prezentat într-o lumină proastă în fața ei și așa ai câștigat tu. Și acum ce crezi că îți voi ierta totul și ne vom îmbrățișa și vom merge să bem ceva și să ne amintim doar de părțile frumoase ale tinereții noastre. Nu pot să fac așa ceva și îți spun, asta este ultima oară când eu îți mai vorbesc.

– Îmi pare sincer rău pentru toată durerea ce ți-am cauzat-o în trecut, ți-am luat logodnica după ce te-am prezentat într-o lumină proastă înaintea ei și m-am căsătorit cu ea. Dar înțelege ce îți spun, ea a fost împinsă spre tine de un sentiment frumos dar trecător apoi și-a dat seama că marea iubire a vieții ei sunt eu în ciuda defectelor mele. De ce nu vrei să accepți acest lucru? Au trecut zece ani de atunci poate că ar trebui să mă ierți…

– Pleacă din fața mea simpla ta prezență îmi produce repulsie.

Cosmin încercă să mai spună ceva însă se opri și plecă puțin rușinat. Eusebiu își continuă drumul spre casă plin de indignare. Toată starea sa sufletească de bine se spulberase din cauza întâlnirii cu Cosmin și a discuției ce o purtase cu acesta. Și în timp ce pășea pe străzile orașului printre trecători de la acele ore ale serii, începu să revadă tot acel episod din tinerețea sa ce îi schimbase viața. O iubise foarte mult pe Adina și fusese adânc rănit în cele mai frumoase sentimente ale sale. Își aducea aminte cum în acea perioadă un coleg de muncă îi spusese că îl văzusese pe Cosmin cu Adina și că Cosmin îi explica ceva iar Adina era foarte atentă. Cam pe atunci începură să apără și neînțelegerile între ei până ce totul se soldase cu o ruptură definitivă. Printre reproșurile ei era și faptul că el era prea exaltat, prea inocent, și nu cunoștea viața reală și nu era pregătit să-și întemeieze o familie. Știuse încă de pe atunci că toate acele vorbe le inoculase Cosmin în mintea ei, și cine știe ce alte lucruri oribile fusese Cosmin în stare să inventeze pentru a o determina pe Adina să renunțe la el. Dar acel episod era încheiat de mult și nu se alesese decât cu consecințe dureroase.

Ajuns acasă, constată că în sufrageria lor era tatăl lui împreună cu Costea, Alin și Cristina. Cu toții erau prinși într-o discuție foarte aprinsă, Eusebiu rămase puțin pe hol și îl auzi pe Costea spunând:

– Alin copiii tăi se vor face mari și vor privi la tatăl lor și vor vedea un biet inginer ce nu a adus altceva decât un salariu lună de lună acasă și a locuit cu ei în casa părintească neputând să facă mai mult în viață. Păcat de capacitățile tale dacă vei continua să te rezumi doar la o viață mediocră. Eu vreau să vă învăț să nu treceți prin viață doar ca niște oameni mediocri, ci să trăiți pe picior mare după cum se spune în popor și asta se poate doar dacă aveți bani. De aceea trebuie să intri în afaceri și să devii bogat, să ai o vilă și o mașină scumpă pentru tine și alta pentru nevasta ta. Și apoi copiii cresc și nu trebuie să-i înveți cu modestia ci cu luxul și cu faptul că ei sunt speciali pentru că sunt copiii tăi. Iar soția ta nu trebuie să trudească ca o sclavă la grădiniță îngrijind copiii altora, din contra voi trebuie să aveți o menajeră care să vă îngrijească copiii și să vă facă tot menajul casei. Eu doresc să vă trasez adevăratul drum pe care trebuie să-l urmați în viață și voi mă tot contraziceți. Oare este atât de greu să mă înțelegeți?

– Drumul pe care tu îl trasezi nu este un drum al cinstei ci al dezonoarei, spuse Alexandru ce părea puțin indignat.

– Bătrâne mereu ai fost un om rămas în urmă cu idei stranii ce nu te-au ajutat la nimic și pe copiii tăi tot după astfel de idei i-ai educat. Ce ai realizat tu în viață? Ai lucrat ca fierar betonist apoi te-ai pensionat, deci toată viața ta ai fost supus unui program fiind la ordinele unor șefi muncind uneori peste măsură suportând mereu nedreptăți și mereu cu frica în sân că nu vei putea aduce un amărât de salariu acasă pentru a putea să supraviețuiești lună de lună împreună cu familia ta. Dar dacă tu ai trăit așa, cel puțin pe copiii tăi nu trebuia să-i educi așa, măcar pe ei trebuia să-i determini să pășească pe un alt drum.

– I-am învățat să urmeze binele în viață, în primul rând prin puterea exemplului și mă simt mulțumit de asta, întări Alexandru.

– Ai îmbătrânit cu aceleași idei învechite ca și cum cinstea pe care ai predicat-o toată viața ta le va putea ține de cald sau de foame copiilor tăi. Cel puțin pe ei nu trebuia de mici să-i intoxici cu asemenea idei demodate. Voi chiar nu priviți lumea din jurul vostru și oare nu vă dați seama că totul se învârte în jurul banilor! Cine are bani impune legile jocului vieții, asta este toată ecuația vieții. Săracii rămân pe dinafară la cheremul celor bogați. Lumea este condusă la ora actuală nu de oameni ce au caractere nobile, ci de mari miliardari ce conduc totul din umbră. Iar toți ceilalți se supun puterii lor pentru că nu au încotr-o, acesta este jocul vieții. Partea nostimă este că în acest joc mari magnați ai lumii vor câte odată să joace și rolul unor cavaleri ai altruismului strecurând țânțarul și înghițind cămila, și sunt oameni naivi care cred în onestitatea lor și îi aclamă, chiar se posternează înaintea lor. Bogăția marilor magnați le impune respect și unii chiar cred că aceștea și-au făurit averile doar umblând pe căile cinstei. Oare cum au putut aceștea să facă sute de miliarde doar jucând cinstit? Voi trebuie să înțelegeți că nu vă cer să deveniți niște miliardari de talie internațională dar cel puțin pe plan local, aici la noi puteți să dominați printre cei ce învârt diferite afaceri și fac bani. Trist este faptul că nu am copii pe care să-i inițiez în lumea afacerilor, și de aceia apelez la voi nepoții mei. Of, măcar tu Alin nu mă decepționa și ascultă-mi sfaturile pentru ca să mă pot bucura și eu de succesul tău financiar.

Va urma…

Facebooktwitterby feather