Iacob rămase preț de câteva momente pe gânduri, surprins de întrebarea lui Sergiu, după care zise:
– Acum chiar m-ai pus în dificultate, ce să-ți spun, este greu de dat un răspuns.
– Atunci ce tot cauți pe acel labirint întortocheat al filozofiei?
– Dragul meu, nu vorbi așa, pentru că vorbești din necunoștință de cauză. Tu ești un om ce și-a văzut până acum doar de serviciu, iar în timpul liber ai căutat să petreci, și asta e bine, departe de mine gândul să te condamn. Însă acum, se pare că te-a zguduit moartea prietenului nostru comun și începi să cauți răspunsuri absolute, pentru că te simți gol, neputincios, în fața morții. De aceea cauți să dezlegi taina morții, și mă mir mult de acest lucru, pentru că până acum nu ai dat pe față astfel de preocupări. Partea cea mai stranie a acestui fapt este că nu citești cărți și nu ai o cultură vastă, de aceea bâjbâi mereu la suprafață, iar comorile cunoașterii rămân în adâncuri, neaccesibile pentru tine. Este foarte adevărat faptul că te-ai instruit în domeniul în care lucrezi și ai devenit un bun profesionist, dar ascultă-mă: dacă vrei să fii un om spiritual, nu poți călători prin viață doar cu un bagaj cultural atât de mic, este prea puțin, crede-mă. Pune mâna și citește cărți valoroase și astfel vei putea sonda adânc pe terenul cunoașterii umane și vei găsi cu siguranță răspunsuri la întrebările tale, altfel vei orbecăi pe teritoriul necunoașterii toată viața ta.
Sergiu se despărți de prietenul său cu un gust amar, dându-și seama că în sufletul său exista un gol uriaș pe care căutase să-l umple cu lucruri materiale, cu satisfacțiile pe care i le dădea munca sa de inginer constructor, cu o viață de familie frumoasă și, nu în ultimul rând, cu distracțiile de la cluburi și compania prietenilor de chefuri. Dar iată că toate se dovediseră înșelătoare și nu îl împliniseră sufletește, rămăsese gol pe dinăuntru ca un muribund spiritual care, îngrozit de moartea lui Lucian, căuta răspunsuri, cuprins fiind de frica morții. Din acea zi, după discuția cu Iacob, Sergiu își cumpără o Biblie și începu să citească pentru a găsi răspuns la marea întrebare ce îl frământa și anume: „Dacă există viață după moarte?”. Soția și fiica sa îl ridiculizau, unii prieteni de asemenea, însă el continua să citească, convins fiind că va afla răspunsul.
Într-o zi, pe când lucra pe un șantier cu un alt inginer constructor pe nume Vladimir, care avea în jur de treizeci și cinci de ani și îi dădea impresia că era un om deosebit, respectat de muncitori, află de la aceștia că Vladimir studiase teologia și avea mari cunoștințe în acest domeniu, motiv pentru care îi trata pe muncitorii de rând cu bunătate. Sergiu se gândi că era o ocazie mare să-i destăinuie lui Vladimir frământările sale. Chipul lui Vladimir, pe care se oglindea liniște sufletească, îi inspira multă încredere lui Sergiu, și se hotărî să acționeze. În timpul pauzei de masă, îl invită pe Vladimir la un restaurant din apropierea șantierului, pentru a servi masa împreună. După masă, în timp ce își beau cafeaua, Sergiu aduse vorba despre problema care îl frământa, la care Vladimir îi spuse:
– Din tot ceea ce îmi spui, îmi dai impresia că bați la porțile împărăției cerurilor, căutând mântuirea!
– Da, exact asta caut, iată, în sfârșit, un om cu care pot vorbi aceeași limbă, mă refer la faptul că tu mă înțelegi așa cum nimeni până acum nu m-a înțeles. Să știi că citesc de ceva timp Biblia, dar încă nu am reușit să înțeleg tot ce este măreț în această Carte.
– Chiar mă bucură faptul că am în fața mea un om ce caută adevărul din Scripturi. Ei bine, tu trebuie să-L descoperi pe Iisus, să cunoști persoana și lucrarea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al omului. Dar pentru acest lucru, trebuie să-ți deschizi inima împărăției harului, care poate să înceapă să sălășluiască în inima ta. Începe să-L contempli pe Hristos prin prisma celor patru Evanghelii și a întregii Scripturi, pentru că de fapt întreaga Scriptură ne vorbește despre El. Iisus este personajul central al Bibliei, iar lucrul cel mai important este să înveți să umbli cu El zi de zi, dar pentru asta ai nevoie de iluminarea care vine numai atunci când Duhul Sfânt se coboară peste tine. Vezi tu, ai început să citești Sfintele Scripturi și este foarte bine, dar fără rugăciune și fără ajutorul Duhului Sfânt nu vei înțelege nimic. În momentul când vei începe să te rogi înainte de a citi, Duhul Sfânt se va coborî peste tine și vei avea un profesor nevăzut în tot timpul studiului tău biblic, rămânând uimit de lucrurile frumoase pe care le vei descoperi. Mai presus de orice, vei descoperi frumusețea spirituală a lui Iisus și vei ajunge să înțelegi cuvintele Sale, mai ales cele care răspund la frământările tale și anume dacă există viață după moarte. Contemplându-L pe Iisus, vei începe să pășești pe calea ce duce spre ceruri și vei pregusta încă de pe acum împărăția slavei. Privește la Iisus și nu te va mai cuprinde frica de moarte și de necunoscutul ce se află dincolo de mormânt, pentru că El a biruit moartea pentru noi, de aceea a putut să spună: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26). Starea omului în moarte este a unui somn din care Iisus ne va trezi în dimineața învierii, dacă în această viață am umblat cu El. Prin jertfa Sa de la cruce, El a plătit prețul pentru ca orice om să pășească în eternitate. Dragostea Sa se revarsă și astăzi peste oamenii păcătoși ce caută să fie fericiți departe de Cel ce îi iubește și a murit pentru ei. Învierea este ceva atât de tainic și totuși atât de sublim, pentru că oamenii ce dorm în țărâna pământului se vor ridica pentru a avea viață veșnică și a popula Noul Ierusalim, orașul pregătit de Iisus tuturor celor ce-L iubesc. Pe mine, această speranță a nemuririi mă face să pășesc hotărât pe drumul uneori spinos al credinței, convins fiind că Dumnezeu tot ceea ce promite poate să și împlinească. Îți doresc ca harul lui Hristos să-ți atingă inima, să pornești cu entuziasm pe calea mântuirii și să descoperi tot ce este frumos în Cartea Cărților, pentru că numai așa sufletul tău va fi înnobilat.
– Deci există viață după moarte, nu totul se termină la mormânt?
– Categoric, și dacă îmi permiți, am să-ți citesc din nou din Biblia pe care o am pe telefonul mobil. De pildă, apostolul Ioan ne spune: „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.” (1 Ioan 5:12). În această viață avem marea șansă de a cunoaște știința mântuirii, asta înseamnă să începem să-L cunoaștem pe Hristos și să ne lăsăm inima pătrunsă de Duhul Său minunat. A-L avea pe El înseamnă a-L primi în inimile noastre ca pe un oaspete onorat, pregătindu-ne astfel pentru eternitate. Dar ca să mă înțelegi și mai bine, îți dau un alt verset din Evanghelia după Ioan: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3). Îți dai seama ce definiție măreață a vieții veșnice avem aici: putem dobândi viața veșnică prin cunoașterea lui Dumnezeu, realizată în primul rând prin intermediul Sfintelor Scripturi. Iar pentru a înțelege cum este caracterul lui Dumnezeu, trebuie, așa cum ți-am spus, să-L contempli pe Iisus, pentru că El a realizat la Golgota biruința asupra morții și ne-a dăruit astfel viața veșnică.
– De ce nu trec oamenii la moarte direct în ceruri? De ce rămân în morminte, așteptând învierea?
– Moartea este un somn de care avem parte ca o consecință a păcatului, după cum ți-am spus, starea omului în moarte este cea a unui somn din care Hristos ne va trezi în dimineața învierii. Partea dureroasă va fi cu oamenii care, trăind, au ignorat marea lor șansă prin Hristos la mântuire și astfel și-au pecetluit soarta pentru veșnicie.
– Vrei să spui că de-a lungul veșniciei unii oameni vor sta în rai, iar alții în iad? Mă tot întreb, în urma a ceea ce mi-ai spus, cum va fi posibil ca unii oameni să ardă o veșnicie, iar alții să-L laude pe Dumnezeu toată veșnicia?
– Atunci când Creatorul l-a creat pe Adam, l-a modelat din țărâna pământului, dăruindu-i apoi suflare de viață, și astfel a devenit un suflet viu. Cum s-a realizat acest lucru nu știm, pentru că este taina creației și o minune a faptului că viața există pe pământ. Iar când omul moare, trupul este pus în pământ unde se descompune, iar suflarea de viață se reîntoarce la Dumnezeu, astfel încât omul încetează de a mai fi o ființă vie. De aceea nu există suflet care să călătorească în rai sau iad și nu mai există șansă la mântuire după ce omul moare, indiferent câte slujbe i se fac aici pe pământ. Dacă am admite că iadul există așa cum este descris în concepția populară, cu demoni care chinuiesc oameni, ar însemna că răul va continua și în lumea lui Dumnezeu, ceea ce contrazice caracterul Lui. Eu am înțeles că, la sfârșit, după ce toate lucrurile vor fi înnoite, tot universul va vibra de pace și armonie. Oare cum putem asocia imaginea focului veșnic cu Dumnezeul dragostei? Trebuie să admitem că nu putem îmbina cele două imagini, trebuie să renunțăm la una sau la alta.
– Și deci nu există niciun suflet care să călătorească prin vămile văzduhului după moarte, așa cum ne învață tradițiile bisericești?
– Nu, Biblia nu ne învață acest lucru, ba chiar ne spune în repetate rânduri că moartea este un somn. Pentru mine, argumentele cele mai puternice în acest sens sunt cuvintele lui Iisus când a vorbit despre moartea lui Lazăr: „După aceste vorbe, le-a zis: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Iisus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. Atunci Iisus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.” (Ioan 11:11-14). În aceste versete ni se explică foarte clar starea omului în moarte, încât nu mai există loc pentru alte interpretări. Moartea a doua este groaznică, iar de ea vor avea parte oamenii care, în această viață, au respins în mod voit darul mântuirii prin Iisus Hristos. Va exista într-adevăr un foc al judecății divine, pregătit diavolului și îngerilor săi, precum și celor care au înfăptuit răul, dar nu va fi de durată, ci totul se va sfârși repede. În veșnicia lui Dumnezeu nu vor mai exista demoni și nici un iad în care oamenii să fie chinuiți la nesfârșit, pentru că această doctrină nu este biblică. Sunt câteva doctrine populare de care oamenii se cramponează, printre ele numărându-se cea a nemuririi sufletului și a iadului veșnic. Ei bine, niciuna dintre aceste învățături nu are suport biblic, oricât ai căuta în Sfintele Scripturi. Minunat este faptul că Cuvântul lui Dumnezeu ne demolează ideile preconcepute și prejudecățile, asemenea unor constructori care demolează o clădire veche pentru a construi un edificiu nou. Întotdeauna, când discut cu oameni pe aceste teme, le spun celor care mă contrazic: „Vă rog, aprofundați mai mult acele pasaje biblice unde ni se vorbește despre moarte și viața de dincolo de mormânt, iar când veți avea un răspuns bazat pe argumente biblice de necontestat, abia atunci vorbiți.”
– Interesant, chiar foarte interesant ceea ce îmi spui. Acum îmi dau seama că sunt pe punctul de a face mari schimbări în viața mea, pentru că doresc și eu să beneficiez de darul măreț al nemuririi.
– Oare ce altceva ne poate bucura mai mult în această viață în care experimentăm atât de des suferințe de tot felul, decât speranța mântuirii?
După discuția cu Vladimir, viața lui Sergiu începu să se schimbe în mod considerabil, pentru că începu să citească Biblia, iluminat fiind de Duhul Sfânt, iar viața sa începu să reverse o influență înălțătoare. Cei care îl cunoscuseră înainte se mirau și nu puteau înțelege cum același om care altădată alerga după plăceri păcătoase își găsea acum plăcerea meditând la lucrurile sfinte și trăind o viață duhovnicească. Mai ales, inima sa începu să vibreze pentru că descoperise adevărul despre viață și moarte. De asemenea, începu să citească cărți ale unor titani ai literaturii universale clasice pentru a-și îmbogăți cultura. Și viața sa începu să curgă pe un făgaș nou și minunat.
O, cât de greu înțelegem noi lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! Uneori avem nevoie să parcurgem un lung drum prin viață, să ne prăbușim pe cale și apoi, ridicându-ne, să înaintăm răniți sufletește. Însă, în mod providențial, Dumnezeu ni se descoperă ca un Tată iubitor, iar cei care, prin credință, se aruncă în brațele Sale au parte de mari privilegii spirituale, iar la sfârșit de cale, de viața veșnică. Minunat și frumos este modul în care Dumnezeu lucrează cu omul căzut în păcat, oferindu-i un loc de scăpare.

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Oniscu: MAREA ȘANSĂ (2)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 aprilie 2020