Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Amurg de mai

Eugen Serea – Amurg de mai

Eugen Serea
Amurg de mai

Cum stam așa, în plin amurg de mai,
Într-o livadă grea de-atâta floare,
M-a dovedit un dor adânc de Rai,
De am simțit că sufletul mă doare…

Erau cireși, erau și meri și pruni,
Splendoarea lor mă copleșea cu vise,
Sporovăiau, voiaose, prin aluni,
Necunoscute păsări interzise…

Se înălțau efluvii către cer,
Iar vântul adia, dulce părere,
Prin ierburi moi, eleustin mister,
Gângănii mișunau, pe căi aptere…

Crepusculul tușa, penel flamand,
Calde idei tabloului vivace;
Plutind pe un covor din Samarkand
Spre infinit, ieșeam din carapace…

Și tot ce-i viu vibra în sacru rit,
Poem divin, șoptit în metru antic
De Fiul și Cuvântul ce-a jertfit
Sângele Pur căderii-n Vortex Cuantic…

Ah, mă topeam de-atât de mult frumos!
În ochiul stâng pulsa o remușcare,
Iar sarea ei tăia, până la os,
Îndreptățire, frică, disperare…

Dar s-a iscat, deodată, din senin,
Mirabila ninsoare de petale…
Și-am priceput: și zâmbet și suspin
Sunt ale Tale dintru ale Tale!

(Poeme și poezii, 2020 -2021)

Facebooktwitterby feather