Pe când cununa de lauri
Mi-ai Așezat-o in parul răvășit
De amintiri revărsate din clepsidra timpului fără măsura….
Valul de Lumina
A fost înlăturat pentru o clipa
Și-n imensitatea albastrului Azur
Din ochii tai
M-am regăsit din nou
Regina recunoașteri eterne
Nu m-a recunoscut nimeni pana atunci
Iar blândețea vocii tale încremenite de vremi apuse
Îngânau șoapte fără noima
Pe când copilul din inima ta
Își caută retras cuvintele
Lumina imprastia irizații de Opal
Pe când atingerea mâinii
Oprise timpul in loc
Și-n bucla lui diafana
Aduse-n timpul existentei de Acum
Reamintiri vii ca o nălucă
Prin care buimaci și neajutorați
Ne-am prins in jocul ei neînțeles
Și am dansat Dansul Vieții
Ochii tăi iubitule
Au rămas sublimul toporașilor primăvăratici
Prin care mierla își cânta
Trilul de început
Paradisul prin care sufletul și-a amintit serenada
Ne-a întins in noaptea liniștita
Taina ei selenară
Prin care pitigoii retreziti din somnul dulce
Aduc cu ei cântul de leagăn
Al codrilor străbuni
Acea Diademă luminiscenta
Se revarsă pe chipurile noastre
Intr-un soi de raze Opaline
Si-n amorțeala care ne-a cuprins visarea
O pace divina își așternea de cu seara
Vraja ei milenara
Peste fiecare suflare
O Doamne trezește-ma din visul auriu
Sau este aievea?
Trupul inert te cuprinde ca pe cea mai sfânta-ntruchipare
Și inima mea îți recunoaște visarea
Celui care a fost promis
De veacuri…
.
Desculț pe pământul încălzit
De soarele amiezii toride
Valurile-nspumegate
Ne aduc vestea unui nou început
Și-dansul lor liber
Pescărușii argintii
Își spun poveștile
Împreuna cu noi in noapte
Cu ochii senini
Mulțumirea este doar o șoapta de mătase
Prin care iese un șuierat slab
Al recunoștintei celeste
Împreunarea mâinilor a rugăciune
Este pentru moment
Singura sărutare a țaranei și recunoașterea Darului primit
Bune-ai venit iubire
In casa mea de lut
Pe când Potirul Sacru
Ne-a dat binețe vieții
Și-n binecuvântarea lui
A preacinstit in uniune
Măiastra-i Opera Eterna
Cu inima buna in bucurie