Eugen Serea
Balanța

E-n Lumea aceasta precar echilibru,
Iubirea e armă de mare calibru;
La rându-i, și ura, și ea e o armă
Ce urlă și taie și surpă și sfarmă!
Rămâne credința, rămâne speranța:
Se-nclină balanța…

Serbăm bucuria, e-n toi carnavalul,
O modă cum vine, cum trece, ca valul,
Sunt măști peste chipuri, nu știm ce ascunde
Nici gândul, nici simțul, sublime, imunde…
Nu rupe misterul, inspiră-i fragranța:
Se-nclină balanța…

Legendele toamnei, marotele verii:
Domnițe din turnuri, salvând cavalerii,
Fac zmeii să plângă, balauri să fugă!
Golemii, spunându-și o ultimă rugă,
Subit, emigrează, cu toții, în Franța:
Se-nclină balanța…

Mulțimea respiră în ample talazuri,
Cu sânge pe mână, curate obrazuri
Dau legi, fac dreptate, susțin adevărul,
În stânga e-un șarpe, în dreapta e mărul,
Justiția-i oarbă, îi vezi aroganța:
Se-nclină balanța…

Schimbându-se príncipi, exultă nebunii,
Dragonii de sare beau apele Lunii,
Un Phoenix adună jăratic din Soare,
M-aștept să mai cadă, în august, ninsoare
Ca-n vremea în care cinsteam eleganța:
Se-nclină balanța…

Și sălcii se pleacă, plângând, peste lacuri
Și greieri falsează și broaște au tracuri
Și vântul prin trestii îmi spune-o poveste
Cândva auzită la vulturi, pe creste,
Ce frica mi-o stinge și-mi dă cutezanța:
Se-nclină balanța…

miercuri, 25 august 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Balanța/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 decembrie 2021