Eugen Serea
Bethleem
Ai adormit, cetate a lui David,
Și n-ai văzut a mântuirii stea,
Când ți-a cerut un om sărman și palid
Un adăpost, în noapte să nu stea…
Avea cu el un Prunc ce sta să vină
Dintr-o Fecioară și din Duhul Sfânt,
Așa cum proorocii-au spus:
,,Lumină
Va răsări cândva-ntr-al tău pământ!”
Și ușa după ușă ai închis-o,
Lăsând Iubirea-n beznă și în ger,
Jignind pe Tatăl care a trimis-O
De-a, dreapta Lui, din Loc Preasfânt,
din Cer…
Maria, întristată, acum plânge,
Ieșind încet din tine, spre apus,
Și inimioara-n pieptul ei se frânge
Că n-are unde-L naște pe Iisus…
La marginile tale, Bethleeme,
Doar staulul cu zidurile-i reci
A-mbrățișat intrarea Vieții-n vreme
Și ieslea L-a primit pe Cel-de-veci!
Tac vitele, de Cer înfiorate,
Recunoscându-L, tainic pe Stăpân,
Stau stelele deasupra ta, cetate,
Și-ngenunchează raza lor pe fân…
Au răsărit și cântece de îngeri
Sfințind auzul blânzilor păstori,
O, Bethleeme, Valea mea de plângeri,
Te-au străbătut și magii călători!
De două mii de ani de Noapte Sfântă
Tot bate-n uși, dar nu Îi descuiem,
Iar Lacrima de Prunc nu se mai zvântă
În inima-ți de piatră, Bethleem…
Bethleem,
Casă a Pâinii,
Bethleem,
Nu L-ai cunoscut,
Bethleem,
Pe Fiul Luminii,
Bethleem,
Și-n grajd S-a născut!