Eugen Serea
Când
Când ziduri tremură și cad
Și năruie, sfânt, Ierihonul,
Când nu distingi, trecând prin Vad,
Maestrul, calfa, epigonul,
Sunt semne clare-n Galileea
De fugă-n munți, în vremea-aceea…
Când toate păsările dor,
Chiar și acelea ce nu cântă,
Când n-ai ideea unui Zbor
În unda netedă sau frântă,
Hai, fă-ți bagajul, pe furtună,
Și pleacă în exil pe Lună…
Când ce-ai iubit s-a stins demult
În cețuri imemoriale,
Când Lumea-i doar un rit ocult
Cu fasturi ceremoniale,
Grăbește-te, spre Veșnicie,
Ascet pe-o insulă pustie…
Când piese multe-n Puzzle sui
Și vezi, deja, tabloul mare,
Când întrebări n-ai cui să pui,
Că tu ești semnul de-ntrebare,
Nu evada, pentru indiciu,
În, biet, cristalul de siliciu…
Și când Pământul e-un pustiu
Ce nu mai are nici o oază,
Când nu-i iubire-n tot ce-i viu
Și totu-i beznă, ură, groază,
Icoana-i singura fântână
Săpată de Cereasca Mână…
miercuri , 7 aprilie 2021


