Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – De ce?

Eugen Serea – De ce?

Eugen Serea
De ce?

De ce să mai tremur, de ce să mai sufăr,
Când omul nu-i înger, nici floare de nufăr?
Durerile mele nu-l frâng, nu-l apasă,
E doar pentru sine, de el doar îi pasă,
Îmi sfâșie Cerul, mi-l soarbe, mi-l gustă
Cu inima largă și mintea îngustă…

Atâta risipă de mărgăritare…
Mulți nu știu valoarea, le calcă-n picioare,
Le iau drept mărunte, meschine, comune,
Făpturi fără suflet, la Artă imune…
Dar nu-s ei de vină: e prost cine-aruncă
În calea lor jertfă, Lumină și muncă!

Și cui folosește atâta candoare,
Argintul din Lună și aur din Soare?
Flămânzii cer pâine, nu lauda vorbei!
Lansare de carte? Vor cozi ale ciorbei!
„- Și nu uita circul!” solicită vulgul:
Când plin e stomacul, au cuget ca fulgul…

O viață pierdută-n cuvinte sterile,
Când alții au faimă, vacanțe și vile,
Se lăfăie-n toate, se-nfruptă din viață,
N-au scrupule, dubii, regrete sau greață,
Ce spun ei, e lege, când tac e urgie,
La semnul lor Lumea e moartă sau vie!

Nu merită nimeni! Nu-i doare Arsura…
Le dărui iubire, ecoul e ura,
Le dai crini în rouă, îți dau mărăcine,
Nu știu ce-i respectul, n-au teamă, rușine,
Ești numai o marfă, pe gratis servită,
Din care se-nșfacă și nu se evită…

„Prieteni”? O vorbă ca oricare alta…
Se-ndură la fel ca de marmură, dalta!
De ei se agită, le ești doar o scară
Pe care se urcă, dar nu se coboară,
Înalt paratrăsnet când nori se adună
Și ancoră fermă, în larg, pe furtună!

Acum, la-ncheiere, revin cu-ntrebarea:
De ce-mi tot promiteți și marea cu sarea,
Și câte în Lună, și câte în stele?
Doar Fete Morgane și dansuri de iele!
Mi-e silă de toate… Sătul sunt de Lume…
Uitați-mi și scrieri, și viață, și nume!

sâmbătă, 11 septembrie 2021

Facebooktwitterby feather