Eugen Serea
E vară iar
E vară iar, e raiul pe pământ,
Al nostru e, dar nu ni se cuvine,
Însă-l trăim, e cald, și ne e bine,
Și-i îngeresc al păsărilor cânt,
De pretutindeni, izbucnește-n toate
O sfântă bucurie, peste poate!
E vară iar, sublime armonii
De sunete, culori, gusturi, miresme,
Se sfâșie în duh catapetesme
Prin templele de cuget, străvezii,
Și Dumnezeu, în mers tăcut pe ape,
Sfințește vis de-abia strivit sub pleoape.
E vară iar, văzduhu-i de cristal,
Iar cerul, un safir vibrând extatic
La infinitul cuantic, apofatic,
Iar omul, sub efect piramidal,
Se-agață-n gol, treaz între două transe,
De Binele celei de-a doua șanse.
E vară iar, Eternul e acum,
Coboară sfinți din sferele celeste
Să vadă, din icoane, ce mai este
Cu cei ce, încă, stăruie pe drum…
Blând, caută o inimă curată,
Sub un stejar, trei îngeri, ca odată.
E vară iar… O clipă, un eon?
Cât va dura această reverie?
Trei zile doar, atât? Apoi învie
Arcași ce i-au slujit lui Ghedeon,
Îngenunchind, cu sete, zeii fricii?
Se-ntunecă… Veghează licuricii…
miercuri, 15 iunie 2022


