Eugen Serea
În Vis
În Vis, pe-orizontala grea a Crucii,
Unde-și pun ouă-n cuib de vulturi, cucii
Și țes legende șerpii și dragonii
Și urlă în clepsidre, epigonii,
Acolo, pur, e locul geometric
De spargere a codului genetic.
În somn, pe verticală se-nfășoară
Din abur, ca o iederă, ușoară,
O nălucire pală, străvezie,
A celor care-au fost și-au să mai fie;
Rămâne jos, tăcut, în praf de stele
Un osuar de oale și ulcele…
În cer, o altă Lume, paralelă,
Dar inegală ăsteia, rebelă,
Rotește astre și vibrează-n sfere
Candori, cununi, ambiții efemere…
-Alice, încă mai cauți în oglindă
Dama de Pică, Fantelui de Ghindă?
În lut, aceleași viermuieli eterne
De când pictam bizonii prin caverne,
Semnând, apoi, cu palma-nsângerată
Posterității nobilă erată,
Ca nu cumva să evadăm din lacrimi
Modernii să ne creadă fără patimi!
În duh, vertijuri gri, atemporale
Dau vieții triste, seci, extemporale:
Ai vrea să copiezi, dar nu se poate,
Nu vei trișa, n-ai cum să dai din coate,
Că macină secunde orologii
Cum sfâșie lycanii inorogii.
În zori, dacă privești de pe verandă,
Vezi câmpuri nesfârșite de lavandă,
În zare, munții albi ating Sublimul
Precum Triada Sfântă, heruvimul
Și, proaspătă, o blândă adiere
Revendică uitata Înviere …
miercuri,7octombrie
2020
Poeme și poezii 2020-2021


