Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Întoarcerea

Eugen Serea – Întoarcerea

Eugen Serea
Întoarcerea

Bat clopotele toate-n catedrale,
Haotice, flămânde, oarbe, surde,
Se-ntorc din Cruciadele absurde
Azi, Templierii viselor astrale.

Albiți de dorul patriei lăsate
Demult în urmă, prinși de idealuri,
Trag navele Iluziei la maluri,
Cu gesturi largi, entropice, rasate

Și zâmbet trist întipărit pe chipuri,
Cu sufletele arse de durere,
Liturghisind iertarea, în tăcere,
Rătăcitorii sfincși printre nisipuri,

Ajunși acasă, în sfârșit, acasă,
Cu inima zdrobită sub armură
De-atâta violentă, neagră ură,
Cât au purtat, cât încă îi apasă,

Pe cai ce sunt doar umbre costelive
A tot ce-au fost demult, cândva, odată
Când fremătau a luptă ne-nfricată,
Și arme, dar și victime naive

Crezând Poveștii brute, viscerale,
Ce lasă-n praf stelar joc de copite,
Deschise răni, mereu nepotcovite,
Regrete libertății ancestrale.

Sobor de cardinali fac gesturi sacre
Întoarcerii armatelor înfrânte
În iureșul nedreptei, asprei trânte
Cu Fiara, nevăzând că-i încă-n chakre.

Văzduhu-ntreg răsună de urale,
Copiii plâng, întind mânuțe: Tată!
Suspină câte-o mamă-ndoliată…
Deasupra, corbii-n rituri guturale

Așteaptă hrana lor la bună vreme,
Cum au făcut-o ani și ani de-a rândul;
Un câine urlă a pustiu, cu gândul
La un stăpân plecat mult prea devreme

În zările amirosind a Moarte,
A sânge închegat pe cruci de aur,
A sabie și-a flăcări de balaur
Ce-i priceput Războiul Sfânt să-l poarte

Doar pentru slavă, patimă, putere,
Călcând trufaș pe îngerești cadavre,
Lăsând Lumina sfinților din lavre,
Iar bezna împărțind-o după vrere

Acelora ce-ntorși din Cruciade,
Aduc coșmaruri, basme și relicve
În cei sărmani, din propriile tigve,
Blasfemiind logosice Triade

Transpuse-n tot ce-i viu, în fiecare,
Cu dragoste supremă, de Părinte
Dăruitor etern de cele sfinte,
Alinătorul lacrimii amare…

duminică, 8 august 2021

Facebooktwitterby feather