Eugen Serea
Joc secund

Nu mă-nfiori cu jocul tău secund,
Nu mă vrăjești cu farmecele tale,
Mă tot găsești oriunde mă ascund,
De-aceea, scutur praf de pe sandale
Când părăsesc, în grabă, cercul tău,
O, Lume, crud sălaș al Celui Rău.

Am zăbovit deja aici prea mult,
Prea am înfipt adâncă rădăcină…
Să nu te văd, să nu te mai ascult
E tot ce vreau, să fiu fără de vină,
Că n-am să iau nimic de-aici, din lut,
Sfârșitul când va fi alt început.

Mi-ai pus peceți pe faptă și cuvânt,
Urlând: „Tot ce-i al tău, îmi aparține!”
Te-am tot vânat ca abur, fum și vânt
Și mi-au rămas doar cai de la drezine,
Pe care-i pun să tragă, făr-un sfanț,
Căruța de paiațe ruptă-n șanț.

Ah, mă dezic de anii mulți, puțini,
Când ți-am slujit ca rob, Semiramidă!
Din orga Veghetorilor Divini,
Gradină suspendată, Piramidă,
Eu îți duram, înveșnicind Neant
Cu lacrimi de Grafit și Diamant.

Cât de naiv puteam atunci să fiu…
Mi-ai dat pelin, îți dăruiam doar faguri
Și, mai mult mort, adesea, decât viu,
Eu te treceam, în brațe, peste Praguri,
Fiind atent, din somn pe Gardieni
Să nu-i trezesc, că sunt denebieni.

M-ai învățat cu măști de carnaval,
Le tot schimbam, să fiu pe plac mulțimii,
Înlănțuindu-mi cugetul de val,
Ca el treceam, dar guraliv ca mimii:
Un biet bufon ce-nveselește regi
Omnipotenți, dar cu priviri cam blegi.

M-ai disecat încet, până la frici,
Până la vis, ades până la Sete,
Lăsând ca dar, în suflet, cicatrici
În care te-oglindeai, pe îndelete;
Eu, biet îndrăgostit de Ireal,
Îți tot ciopleam statui din Ideal.

Acum te las… Nu-ți datorez nimic,
Amantă de duzină, slută vampă!
Voi zăbovi aici numai un pic,
Cortina trag și sting lumini pe rampă..
Al treilea gong al îngerului trist
Mă va topi în cer de ametist.

marți, 28 iunie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Joc secund/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 iulie 2022