Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – La Schit

Eugen Serea – La Schit

Eugen Serea
La Schit

Ce nepătrunsă taină e liniștea de schit
Pe care orice grijă lumească-i răstignită,
Iar timpul din icoane, ca-n temniță de chit,
Îngenunchează-n rugă tăcută și tihnită…

Pădurea-i luminoasă ca la-nceput de Rai
Și cerul e aproape că îl atingi cu mâna,
Izvoarele se-nchină și-al păsărilor grai
Fac muntele ca neaua și stâncile ca lâna…

Cărările ascunse sub mantie de fagi
Aduc la priveghere de noapte pelerinii
Ce-n sfintele potire îi poartă pe cei dragi
Cum mâna de Arhanghel cândva ținut-a crinii…

Țes razele de lună un verde patrafir
Și mintea ostenită pe el mi se așterne
Și stele tămâiază iar florile cu mir
Mă-mbată precum Vinul spiralelor eterne…

E miezul nopții, Doamne, și îngerii în trup
Se-opresc din zbor o clipă la mine-n strana stângă
Și lanțurile morții le-aud cum mi se rup,
Sub pleoapa mea Cuvântul Se pleacă să Se frângă…

( vol.Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather