Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea- La Schit

Eugen Serea- La Schit

Eugen Serea
La Schit

Ce nepătrunsă taină e liniștea de schit
Pe care orice grijă lumească-i răstignită,
Iar timpul din icoane, ca-n temniță de chit,
Îngenunchează-n rugă tăcută și tihnită…

Pădurea-i luminoasă ca la-nceput de Rai
Și cerul e aproape că îl atingi cu mâna,
Izvoarele se-nchină și-al păsărilor grai
Fac muntele ca neaua și stâncile ca lâna…

Cărările ascunse sub mantie de fagi
Aduc la priveghere de noapte pelerinii
Ce-n sfintele potire îi poartă pe cei dragi
Cum mâna de Arhanghel cândva ținut-a crinii…

Țes razele de lună un verde patrafir
Și mintea ostenită pe el mi se așterne
Și stele tămâiază iar florile cu mir
Mă-mbată precum Vinul spiralelor eterne…

E miezul nopții, Doamne, și îngerii în trup
Se-opresc din zbor o clipă la mine-n strana stângă
Și lanțurile morții le-aud cum mi se rup,
Sub pleoapa mea Cuvântul Se pleacă să Se frângă…

Eugen Serea
Fecioară Preacurată

Fecioară Preacurată și Imn Dumnezeirii,
Minune ești și Taină, în chip neînțeles
Tu ne ridici cu firea plinind măsura firii
Și ne cobori Divinul până în lut, ades…

Îngenunchează toate în fața ta, Stăpână,
Topindu-se de Slava Eternului Fior,
În tine doar, Iubirea a vrut să ne rămână,
Că Și-a aflat odihnă, blândețe, vise, dor!

În tine-i numai pace și cântec de Iubire,
Ești Preacinstită-n ceruri de cete îngerești
Că de-a venit odată a Lumii dezrobire
A fost și pentru ceea ce tu, Fecioară, ești!

Făcut-ai voia Vieții și viață-ai dat Luminii,
Pe Cel mai dinainte de veci născându-L, sfânt,
De-aceea ți se-nchină, în miez de noapte, crinii
Și suflete-nsetate beau Apă din Cuvânt…

Icoană necuprinsă de-a veșniciei ramă,
Din ce abis de vremuri venit-ai pân’ la noi,
Cu Mantia Luminii să-nveșmântezi, ca Mamă,
Pe cei săraci și singuri și întristați și goi?

Mai vino înc-odată din Nazareth, Fecioară,
În Bethleem de patimi, cu Iosif, ca atunci,
Păstori n-avem, nici magii n-au Stea să le răsară,
Însă Irod ne frânge ai inimilor prunci…

Facebooktwitterby feather