Eugen Serea
Liber
Sunt liber ca pasărea, Doamne Iisuse,
Să zbor, să mă ‘nalț mai presus– de-orice nor,
Deasupra tăriei, din Ape de Dor,
S-aduc îngereștile taine, ne-spuse…
Cu ochii lucind de reflexe divine,
Cu aripi aprinse de Focul din Rai,
Să fiu doar Potirul cu Sfântul Tău Grai
Dat celor ce -așteptă pe ,,Cel care – vine”
Și- n apele Timp ului,negre, amare
Să vărs al Tău sânge, să spele deplin
Al lumii de patimi demonic declin,
Ca soarele verii ce-apune în mare…
Apoi să m-ascund în scântei de Lumină,
Sclipind cu-nțelesuri de taină, sfios,
În aspră mustrare sau psalm cuvios
Cât veacul acesta va vrea să mă țină…
Dar când Răsăritul trimit-va zorii
Cu vestea cea bună a Noului Tot
Ca Filip, de duhul răpit în Azot
Voi fi doar un fulg în reversul ninsorii…
( vol.Ninsoare în august)
by