Eugen Serea
Mangrove

În seva rădăcinii de mangrove
Se nasc și explodează supernove,
Pulsează levogire constelații
Și rezonează, tandru, hyper-spații,
Chiar dacă Universul, mut ergonic,
Eviscerat de Taină, catatonic,
Opune, lent, hipnoticei regresii,
Miasme de vulcani și de raflesii
Umplând recipiente Klein cu vidul
Ce l-a lăsat, în urma morții, Cidul…

În locul geometric pur, semantic,
La patru pași de Infinitul cuantic,
Întind năvoade neuro-științe,
Să prindă semizei și subființe,
Bolborosesc abisuri infernale
Povești de prin Siberii hibernale,
Sorb zeamă de cucută din pahare,
Goi, sclavii digitalelor Sahare
Și noi mankurți din Templul Ignoranței,
Însângerând altarele Speranței,
Cioplesc mărunt, în marmură de cuget,
Instinct gregar, distracție și muget
Și-un guru de pripas, căzut în transă,
Tot predică, naiv, A Doua Șansă,
Săpând tunel de evadări senine
Din carcera iubirilor de sine
Și lanțul amintirilor îl sfarmă
Când, mândru, levitează peste karmă…
Și totuși, uneori, în pace-adâncă,
Cu lacrimă de val iubind o stâncă,
Se plămădesc, în taină, dulci efluvii,
Să curgă, lin, izvoarele în fluvii
Si Lorzii Sith să joace, beți, la zaruri,
Cu toate șase aripi: arme, daruri,
Că Sfinxu-n cușca marilor enigme,
În loc de gratii, roade paradigme,
Visând că zburdă, liber și ferice,
Eliberat de Neo din Matrice…

,,O tempora, o mores!”spun puținii,
Cei care nu contează, Cristalinii,

Avertizând, apocaliptic, genii,
Că fac din Mirodenie fremenii
Un fel de panaceu, făr’ de elite,
Prin peșterile fricii, ipocrite,
Când, pretutindeni, mișună șacalii,
Flămânzii piramidelor: fractalii…
Nemaiavând ce jertfă să mai ardă
După tăiș ori după cozi de bardă,
Pe Focul Sfânt se jură, demn, tăciunii:
,, – Deșertăciune a deșertăciunii,
Vânezi doar vânt, tu, fire muritoare:
Ce-a fost, va fi; nimic nu-i nou sub Soare!”

Clipesc din mii de ochi (pe rând, deodată?)
Albi heruvimi spre Raza Necreată,
Aici se-ngemănează orice vortex
Cu puntea dintre inimă și cortex
Și falii vechi, prin micile seisme,
Proorocesc trecute cataclisme,
( Se spune că Oracolul din Delphi
Aici a prevăzut gnomii și elfii)
Și, fără de mânie sau de ură,
Tămăduiți de-a Timpului arsură,
Centauri încordând arcuri de tisă,
Țintesc determinant, cruțând mantisă,
În zbor planat, Icar, în fapt de seară,
Slujește în uitatul schit de ceară,
De funia lui Iuda trage Gauss
Un clopot dus în junglă, la Manaus,
Sub mantia de purpură, apusul
Ascunde Nornei oarbe furca, fusul,
Iar eu, bătrân pescar, albit de sare,
Mai am un singur dor, dorit de zare,
S-aud un susur blând, „E pur si muove”,
În seva rădăcinii de mangrove…

vineri, 26 martie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Mangrove/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 martie 2022