Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Noiembrie

Eugen Serea – Noiembrie

Noiembrie

Noiembrie…Se-ntunecă devreme…
Natura și-a-mbrăcat giulgiul de nea…
Blând, diavolu-mi șoptește: ,, – Mai ai vreme…”
O, Doamne, ce-am făcut cu viața mea?!

Pe unde-am rătăcit, prin ce morminte?
Ce lanțuri de Cunoaștere am rupt?
Cine-s acei ce nu mă mai vor Minte?
Tu, Doamne, ești ,,de post” sau ești ,,de frupt”?

Mă înfioară dor adânc de Tine
Și-mi sapă-n suflet dorul de ,,lumesc”,
Întrezăresc ca-n vis taine divine,
Dar am uitat demult- cum se numesc…

Simt duhu-n mine începând să urle
De frig și teamă, până și în somn:
Prea l-am slăvit cu trâmbițe și surle
Pe-ntunecatul Lumii mele ,,Domn”!

Prea des m-am revoltat la toți și toate
Ce lutu-mi modelau în chip văzut…
Prea am hulit, spunându-mi: ,,- Nu se poate
Să-L vezi pe Dumnezeul Nevăzut!”

Noiembrie de veacuri descompuse,
Re-ninge-mă, când mi-o fi cel mai greu,
Cu poezii ce încă nu-s compuse,
Ca lacrimi înghețate-n Dumnezeu!

 

Facebooktwitterby feather