Eugen Serea
Odă Prostiei
Mă-nclin în fața ta, Prostie, fără de margini sau de leac:
Ce minunată ți-e făptura, de neschimbat din veac în veac!
Cât de frumos îți duci tu traiul, netulburată de nimic!
Ce fericită ești și, totuși, ce nedorită nici un pic…
Maiestuos te poartă pașii, în mers magnific și distins,
De la acel fără de grijă, pân-la acel de grijă prins,
Te dăruiești, deopotrivă, și în palat, și în nămol,
Și capului „esență tare”, și celui care sună-a gol.
Cât de frumos plutești pe ape, cum numai lebăda de lin,
Cu netrucată măiestrie amesteci miere cu pelin,
Nu te prefaci a fi o zână, Cenușăreasă din povești,
Albi șoricei sunt armăsarii și uriași bostani, calești.
Intimidând cu nonșalanța și năucind prin stil direct,
În orice noapte-i Lună plină, oricare an e an bisect,
Inspiri poeți văduvi de muze să bată câmpii-n mod voios,
Tăind poteci de ignoranță până în măduva din os.
Și curtezani te înconjoară, ești lingușită-n fel și chip,
Precum un Sfinx de-o piramidă ce Timpu-l fierbe „la nisip”,
O sfântă aură atestă, în ochii prostului fudul,
Că doar curat de ți se-nchină, abia atunci e prost destul.
În lumi de spaime și iluzii, săraci cu duhul sunt destui,
Nu cei smeriți, lor le e viața cafea cu gustul amărui,
Toți pentru care curg șampanii la fiecare pas în gropi,
Afaceriști și influenceri, vechi politruci, noi interlopi.
Poți fi un prost fără de carte sau prost cu diplomă poți fi,
Ori liber ca flăcău tomnatic, ori cu o droaie de copii,
Prostește se conduc imperii, dar și căruțele pe câmp,
Prostia e-n savanți regină ca în privirile de tâmp.
Mai rele decât toate, însă, din Adevăr când te înfrupți,
E doar prostia agresivă, cu ea n-ai șanse de te lupți,
Că proștii au doar certitudini și niciodată îndoieli,
Abil acoperă lacune cu albe, proaspete spoieli.
Prostia e omniprezentă, e aerul ce îl respiri
Și în cetățile-n ruină, și în grădini de trandafiri,
Că Einstein bine-a zis odată: „Eterne două par a fi,
Și Universul, și Prostia… De primul, sigur nu aș fi!”
sâmbătă, 25 iunie 2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..