Eugen Serea
Pace
Vreau Pacea Ta, Iisuse, ca dar fără de preț
Și care covârșește priceperea de sine,
Ca să-mi înece-n lacrimi demonicul dispreț
De Îngeri, de Natură, de-aproapele, de Tine…
Iar mânaTa de ceară să mă-nfășoare lin
Într-o maramă vie de aer și Lumină,
Din visul greu al morții de m-oi trezi deplin,
Îmi spele fața norii, cu apa lor divină…
Când pentru-ntâia oară Te voi privi curat,
Cu ochi de prunc ștergându-și aghiasma din privire,
Doar zâmbetul Tău, Doamne, care mi-a fost furat,
Va-nveșnici tăcerea, Cuvântului ivire..
( vol.Ninsoare în august)


