Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Primăvara

Eugen Serea – Primăvara

Eugen Serea
Primăvară

E iar primăvară…Nu-mi vine să cred!
Și plâng de uimire : se-ntorc iar cocorii
Din Țara în care nu mor sicomorii…
Și sufletu-mi zburdă, voios, ca un ied!

Mi-e dor de lumina din verdele crud
Ce stă să pleznească în mugurii Vieții,
De lacrima fragedă a dimineții,
De iarba de sub al bunicilor dud…

Aș vrea să mă poarte divinul zefir
Pe aripi de îngeri, spre oaze albastre,
Să sorb cu Potirul în care ard astre,
Din Calea Lactee, sublimul kefir…

Și focul din zori, ce-i al nopții prăpăd,
Mă suie la Tine-n acorduri de cântec,
Ca descătușat dintr-al iernii descântec,
Eu Fața Ta iarăși, Iisuse, să văd…

Apoi, cu durerea întâiului bard
Ce-a fost omorât c-adusese Lumină,
Să intru și eu în odihna deplină
A celor ce-n stihuri și plâng, dar și ard…

sâmbătă, 1 martie 2008

Facebooktwitterby feather