Eugen Serea
Qui prodest?
,,– Qui prodest?” se întreabă câte unii…
E drept, tot mai puțini, că-s fiii Lunii,
Acum, când fiii Soarelui sunt parte
Științei ce-a ajuns, ca-n vis, pe Marte;
Deci hotărăsc, tiranic, Artizanii,
Să legene, în ștreanguri, partizanii…
De cauzele ultime se-ncurcă
Doar cei ce tot coboară, nu și urcă;
,,E o măsură-n toate!”spuneau Vechii,
Nu ochiului, că-i orb, ci doar urechii,
Dar-vai! – lepidoptere invalide
S-au metamorfozat din crisalide…
Ce joc secund trasează-n Hyper-Spațiu
Spirală dextrogiră lui Horațiu?
Ce bine poate naște Nazaretul:
Bordelul, alambicul, lazaretul?
Din patru pași, patru Quadrante, tactic,
Faci emergență Planului Galactic…
Nespus de rea și de alunecoasă
O inimă dă gresie pe coasă,
Înșelătoare nălucește, laxă,
Erori de sentiment și paralaxă
Și duce mintea-n grote și cascade
De Vortex Cuantic și Upanișade…
În Sephirot, din floare-n rădăcină,
E-aceeași sete tandră de Lumină,
Aceeași sevă suie, țipă, doare
Din rădăcină-n măduvă de floare
Și-n freamăt de frunziș suspină vântul:
,,– Cândva, la început, a fost Cuvântul…”
Pulsează-n lemn vibrația ca neaua,
Toacă securi și clopote rindeaua,
Azi urlă toți:,,–Osana!”, Ți se-nchină,
Iar mâine-Ți pun în cârcă orice vină;
Te-au întrebat:,,– Qui prodest?”
Artizanii;
Ai spus: ,,–Amin!”…Și-ai plâns în Ghetsimani…
luni, 26 aprilie 2021
by