Eugen Serea
Regăsire

Dormeau spre dimineață, în cuiburi de eter,
Și stelele și luna, răpuse de veghere,
Zburau prin întuneric lungi vaiete spre cer,
Le răspundeau iluzii, trezite din tăcere…

Mă apăsa văzduhul, oceanicul abis,
Cu-nfiorări de-o viață și străluciri de-o clipă,
Din visul nopții scurte căzusem în alt vis,
Alunecând pe-o rază, în lumea de risipă…

Suiau în mine cețuri prin crengi de dor, pustii,
Izvoarele ființei țâșneau din Veșnicie,
Se prăbușeau de spaimă cascadele-n „a fi”,
Nădăjduind limanul ceresc de Apă Vie…

Mă străjuiau lin, munții, ca niște înțelepți
Cu creștetele ninse de ruga neclintită,
„Sunt doar o umbră, Doamne, din lumea celor drepți,
Mărturisind Lumina și-n raza de ispită…”

Arareori, când norii năframe așterneau
De lacrimi să îi șteargă obrazul de fecioară,
Visa în mine luna, că zorii mă cerneau
De îndoieli și vină, Cuvântul să nu doară…

Slab, auzeam cum bate, cu dangăt greu și surd,
În pieptu-mi ca o cușcă, o pasăre de pradă,
„Mai lasă-mă, Iisuse, în toamna mea să zburd,
Nici frunze și nici stele nu-i vremea să mai cadă!”

Și mă topeam în noapte cu fiecare pas,
Simțeam cum noaptea însăși în ziuă se topește,
De dincolo de gânduri, de dincolo de glas,
Emoția-ntâlnirii o auzeam cum crește…

Când scrâșnetul de fiare s-a domolit deplin
Și a plutit spre mine, chiar ea, întâia oară,
Te-am regăsit în ochiul de Tine, Doamne, plin
Și-n pacea unui zâmbet, pe un peron de gară…

( vol. Ninsoare în august)

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Regăsire/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 august 2022