Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Seară de august

Eugen Serea – Seară de august

Eugen Serea
Seară de august

Miroase-a iarbă crudă, cosită de curând,
Prin aerul de munte ce dăruie răcoare
Și fiarelor din inimi și brazilor de gând
Și stâncilor de suflet în care fierb izvoare…

O pânză de luceferi se țese nevăzut
Sfidând catapeteasma de nori, însângerată,
Din pleoapa mea un înger de pază a căzut
Scurgându-se-n Lumina pe veci neînserată…

Adie tainic vântul în cetina de Rai
Și tremură în seve Ecoul Sfintei Șoapte:
,, -Adame, o, Adame…Ce faci?…
Unde erai?!”
Din Pomul Cunoștinței coboară-n lume noapte…

În greieri se trezește, ca-n ziua ei dintâi,
Vecernia cerească a muzicii de sfere,
Când luna îmi ascute țepușul din călcâi
Rămân din zboruri frânte cu visele aptere…

Și-n ruga mea flămândă, străin între ai săi,
Mă ‘nalț la ceruri, Doamne, ca lupii-n miez de iarnă,
Mă vor hrăni cu lacrimi de Cruce ochii Tăi
Dar până-n zori tristețea de dor o să mă cearnă..

Curge-n VeșnicieTimpul ca un râu
Dinspre niciodată către totdeauna,
Se trezesc în Pâine boabele de grâu,
Din păduri, tăcută, se ridică luna…

Apele suspină-n graiuri de argint
Ce-nfioară Dorul peșterilor-mame,
Stelele coboară-n raze de alint
Duhului de fiară frica să-i destrame…

Vântul duce șoapta frunzelor de fag
Până la cascada spulberelor albe,
Cetina zâmbește unui vis, cu drag,
Dând mireasma Vieții pajiștilor dalbe…

Păsările sure tulbură sfios
Lacurile minții, clipociri ușoare,
Stâncile-și înalță psalmul cuvios
Cerului, ca zorii bezna s-o-nfășoare…

Și-n răcoarea nopții se aude blând,
Moale ca o urmă-n mușchi când se afundă,
Mersul Primăverii…Aerul plăpând
Îi sărută pașii-n liniștea profundă..

Răsăritul arde zarea sângerând:
E Iisus pe ape, Undă peste Undă…

( vol. Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather