Eugen Serea
Tranzit

Stai într-o gară, între două trenuri,
Unul te-aduse, altul te va duce,
Iar sala de-așteptare e răscruce
Și câmp de bătălie între genuri
Pentru acei ce nu știu un’ s-apuce…

E-o gară mică, fără importanță,
N-ai cum să-i inventezi semnificații…
Ce sens al Vieții? Vis, elucubrații!
Ești între lumi de sacră discrepanță
Și-aștepți un tren ce poate-ți intră-n grații!

Ades, prea multa forfotă de lume
Tot sparge pacea-n zeci de mii de cioburi;
Iar oamenii, etern captivi în globuri,
Furnici de foc, un roi fără de nume,
Întruna fug de groaza-nchisă-n droburi.

Iar alteori, lugubră-i noaptea, rece,
Flămânzi, lycanii urlă, pe aproape,
Pe dealuri, după pomi, la uși, sub pleoape,
Pendula bate rar, ce greu mai trece
Sordidul Timp, ce știe-atât: să-ngroape!

Cum vin și pleacă vremi, așa și vremuri…
Prin Zone Zoster sau Crepusculare,
Ce stări de spirit seci, caniculare!
Tu, suflete: încă mai plângi, mai tremuri,
Intersectându-ți perpendiculare?

Nu dispera: e doar o gară mică,
La capătul de curcubeu anhidru;
Cum spiridușii, pe comori, beau cidru
Și Doamna își ascute coasa, cică
În temniță-i doar liberul arbitru!

Și trenuri trec, duc oamenii cu ele,
Departe, încă nu cunoaștem unde,
Nu-i mai găsim, ce bine-i știu ascunde!
În urma lor, doar praf și dans de iele…
Ecourilor cine va răspunde?

miercuri, 15 iulie 2020

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Tranzit/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 ianuarie 2022