Eugen Serea
Vara mea

Atât e de frumoasă vara mea,
E-o sfântă pace plină de lumină,
Că n-aș dori să plece, să mai stea
Și toamna-n veac de veac să nu mai vină,
Să nu mă vrea în Cercul ei Polar
Crăiasa din Palatul de Cleștar.

Acum e cald și bine, ca în Rai
Și păsările cântă ca acolo,
Miresme poartă vântul, cu alai
Și greierii dau recitaluri solo,
Iar broaștele din lac, în plin concert,
Fac multă gălăgie, dar le iert.

Din slavă-n slavă saltă ciocârlii,
Din cânt și zbor nimic nu le-ncovoaie,
În zori, strămoșii urcă spre tării
Ca abur viu, cu dor de nori de ploaie,
Cireșele așteaptă ultim tren,
Cercei purtați de Eva în Eden.

Fac profeții lăcustele pe câmp,
Îngemănați, șerpi urcă pe toiege,
Un gușter nemișcat privește tâmp
Păianjen care pânza și-o tot drege,
Albinele agonisesc nectar,
Furnicile cioplesc păgân altar.

Și freamătă mari fluvii sub deșert,
Eu le aud, cu sete, de departe,
Un orologiu s-a topit, inert,
Și curge-ncet de pe-un pian, pe-o carte,
Mi-e dor să mai alerg pe-un braț spiral,
Jăratic vrea înaripatul cal.

Mă leagănă, ca pe un prunc la sân,
O salcie înaltă, plângătoare,
De-un secol, parcă, simt că sunt bătrân,
Din inimă însă-mi țâșnesc izvoare
Spre tot ce-i viu, venite din Cel Viu,
Cu dragoste de Tată pentru fiu.

Iar pentru ochi ce știu vedea prin tot,
E vara asta blândă Liturghie,
Arhanghelii, solemn, lui Savaot,
Imnuri aduc, neînțelese mie,
Dar Sidna Issa, timp sorbind din râu,
Se coace, lin, în struguri și în grâu…

luni, 20 iunie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Vara mea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 iunie 2022