Oricât de frumoase ar fi poeziile sfinţilor din închisorile comuniste (Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Virgil Maxim, Nichifor Crainic şi alţii), ele nu pot reda cereştile trăiri ale acestor cereşti poeţi.
Doi prieteni trec cu maşina pe o stradă lăturalnică şi văd o prostituată pe marginea drumului. Amândoi exclamă deodată: Uite o prostituată ! În gând, unul îşi zice: „Vai de capul ei, în ce hal a ajuns, nenorocita ! Iadul e al ei!” Celălalt îşi spune în sinea lui: „Săraca, cine ştie ce necazuri au împins-o în starea asta. Doamne, iart-o şi ajut-o să-şi revină în sine!” Amândoi au spus acelaşi lucru, numai că NON EST IDEM QVI DUO DICET IDEM (nu e acelaşi lucru când doi spun acelaşi lucru): unul judeca şi păcătuia, celălalt iubea şi se ruga.
Unde nu există preot nu poate exista nici biserică. Astfel, dacă cineva, într-o adunare, vrea să ţină loc de preot, adunarea aceea se cheamă mascaradă.
Bucurii şi bucurii: La închisoare, în geamul de la celula unde era închis monahul Nicolae Steinhardt erau bătute, în exterior, câteva scânduri care nu lăsau să intre lumina. Totuşi, când soarele trecea prin dreptul geamului respectiv, o rază de lumină pătrundea prin fanta dintre două scânduri şi se oprea într-o băltuţă cu apă din mijlocul celulei, astfel încât soarele se oglindea vreme de câteva minute în acea băltuţă. Această imagine provoca o mare bucurie deţinuţilor prezenţi acolo. După ce a fost pus în libertate, Sami, un alt fost deţinut politic al comunismului, i-a mărturisit unui prieten: „Mi-e aşa de dor de Târgu-Ocna !” Să fii liber şi să-ţi fie dor de o închisoare în care ai stat atâţia ani nevinovat ! Ce răscolitor !
Nu e bine să ai multe idei deodată; te poţi îneca în ele.
Dacă autorizaţi parade pentru homosexuali, autorizaţi şi parade pentru criminali, hoţi şi violatori.
Paradodoxul e o constantă a creştinismului. Însuşi creştinismul e un paradox al istoriei.
O biserică se poate construi nu numai din cărămizi, ci şi din cuvinte.
Icoanele sunt ferestre spre Împărăţia Cerurilor.
Nu vă feriţi să cântaţi cântece de slavă lui Dumnezeu dacă nu aveţi voce sau ureche muzicală, că Dumnezeu nu se uită la corzile vocale, ci la corzile inimii.
Partidul meu este poporul român.
Eu nu sunt nici de stânga, nici de dreapta; eu sunt de Dumnezeu.
Dacă nu cumva sunt fraţi, geniul şi sfântul sunt cel puţin veri primari.
Discutam odată cu o fetiţă de zece ani, despre Familia Sfântă. Am întrebat-o dacă ştie ce meserie avea Sfântul Iosif şi mă pregăteam, plin de infatuare, să-i răspund că a fost tâmplar. Dar fetiţa m-a lăsat perplex. După câteva secunde de gândire, mi-a răspuns: Avea meseria de sfânt.
Între pământul din care am fost luat şi cerul în care pot ajunge…
În biserică n-are voie să-ţi fie cald sau frig; n-are voie să-ţi fie foame sau sete; n-are voie să-ţi fie rău sau să te doară ceva. În biserică n-are voie să-ţi fie decât Dumnezeu.
Biserica este depozitul şi laboratorul de reproducere a Revelaţiei.
Ce meserii interesante sunt cele de gropar, medic legist sau lucrător la pompe funebre ! Câtă filosofie poţi învăţa ! Şi câtă teologie ! Dacă e cu luare-aminte, un astfel de meseriaş poate valora cât un profesor de teologie !
Suferinţa este distanţa dintre voinţa divină şi voinţa umană personală.
Fariseismul este cea mai cumplită formă de ipocrizie.
Dumnezeu nu se grăbeşte niciodată, nicăieri. Numai omul se grăbeşte tot timpul. Dar oare spre ce? Nu cumva spre moarte? Întrebarea asta nu prea ne-o punem.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..