Pentru sufletul acestui neam,
izvorât din lacrimă de sânge
şi deprins a suspina şi-a plânge,
Eminescu-i rană şi balsam.
Pentru oamenii acestui plai,
care şi-au păstrat credinţa vie
şi trăiesc cu dor de veşnicie,
Eminescu-i un crâmpei de rai.
Însă pentru viermi lumina-i chin,
ei nu pot privi nici chiar la stele;
pentru iude şi alte lichele
Eminescu-i fiere şi venin.
Rugăciune şi blestem de foc,
horă, doină, bocet şi tăcere,
şi mustrare grea şi mângâiere –
el e toate astea la un loc.


