Un matematician mi-a spus
că distanţa cea mai scurtă dintre două puncte
se numeşte linie dreaptă.
Un înger mi-a şoptit
că linia dreaptă dintre două suflete se cheamă iubire.
Ploaia cădea incestuos şi solemn
în spirala veşnic perpendiculară
pe zborul păsărilor emigrante.
-Ştii ceva? – mi-a mai zis îngerul –
Omul este o bisectoare din sânge şi timp
între lumină şi întuneric,
între bine şi rău,
între viaţă şi moarte.
Durerea cerului sfârtecat de fulgere fără ecou
cobora cu fiecare picătură de ploaie
pe eterna verticală
pe care o învaţă în fiecare toamnă frunzele.
-Dar viaţa, viaţa ce e?
-Viaţa e un arc de cerc, ca un curcubeu,
între leagăn şi sicriu.
-Atunci de ce mă simt uneori atât de înghesuit
în unghiul obtuz descris de linia vieţii
şi segmentul de dreapta judecată?
Îngerul tăcu… şi-şi scutură aripile umede
peste ultimul meu semn de întrebare.


